14 martie, 2010

Vara si harababura nuntilor...



Iulie 2009
...daca e vorba de nunti, vara si nu numai...niciodata nu le-am putut experimenta la modul socratic, detasat...niciodata nu am reusit sa traiesc evenimentul cu pricina ancorata in normalitate sau macar indiferenta.
Chiotele de nereprodus grafic, chipurile transpirate si cu priviri tulburi, zulufii carliontati cu tot dinadinsul, toaletele ostentative, cucoanele cu posterioare mari si patratoase, batand cu indarjire sarbele si putind sincer, dezinvolt si letal a colonie de la toneta si a transpiratie de gospodina...
...si mai presus de toate guristii, of, guristii, de cele mai multe ori niste lachiosi (termenul asta l-am descoperit in Vrancea, in loc de Miorita) cu accent de tigan corcit, afectati de morbul propriei valori sublime, dar absente pe viata.
Nervii mei sensibilosi cedeaza dezarmant de rapid, fara lupta, urmand apoi caderea in starea de autism si afisarea unui ranjet lipsit de semnificatie si acoperit de un strat de gloss politicos.
Muzica de petrecere vuieste atotputernica, o suprema anti-simfonie de miorlaieli lugubre si sexuale deopotriva, acordeoane si percutii demente; Dionysos arunca vraja -in glum doar- si-i transforma pe toti in satiri si bacante de bazar...
Si totul pare trist, murdar, lipsit de sens si primar si decadent...pentru ca nimic din ce se intampla acolo nu imi mai pare uman.
Muzica e un amalgam isteric si infatuat de pierdute acorduri populare, tiganie, mahalagism, plus apologia ipocritelor relatii de rudenie, oda nasului/socrului mare, mic, mijlociu, portocaliu...etc...etc...
Si in momente de genul asta mi se creioneaza clar in minte falsitatea si goliciunea universului socio-cultural pe care ni l-am construit, lipsa de substanta a relatiilor interumane. Sclavie a cliseelor, a imitatiei, a ipocriziei si interesului...
Cred ca gresesc judecand indivizii in sine...voiam doar sa schitez cateva idei despre muzica de nunta si am deviat...
Studiam prin anul I de facultate folclorul obiceiurilor de nunta...lucruri ce ne pareau pe atunci cam naive si anapoda...insa in universul folcloric autentic (pe cale de disparitie astazi), totul are un sens profund, orice gest si orice rostire este in slujba omului ca entitate preponderent spirituala. Conta in familia arhetipala armonia intre generatii si recunostinta - prin iertaciune, conta ajutorul moral oferit de comunitate tinerilor, in vederea usurarii trecerii dintr-o stare in alta...In folclor, pe care-l iau ca punct de referinta datorita autenticitatii, axele cardinale acestea sunt: momentele de trecere de la o stare existentiala in alta: nastere-nunta-moarte. Insul si comunitatea aveau ca scop principal ca aceste treceri sa se faca lin, firesc, sub cele mai bune auspicii...conta omul...