Copoul: seceta in vremea florilor de tei

Culturalizare: G. Vieru priveste sceptic de pe gard.

Eminescu are fani de toate varstele.

Mari poeti. Acoperiti de praf de flori de tei.


Filologi: dialog
Matza amatoare de pizza. Blatul se lasa in farfurie...

Flori de tei macinate de talpile studentilor si ale pensionarilor profesori rezidenti in zona.

And time stood still

Sunt locuri pe lumea asta in care timpul pare sa stea in loc. Ele iti pot oferi experienta unei intoarceri in timp, in propria tinerete sau copilarie. Si prin prisma acestei intoarceri poti sa te analizezi pentru a intelege daca, si cum, te-au schimbat anii.
Sau poti pur si simplu sa te bucuri de locul respectiv, fara prea multe ganduri. Poti savura proustian arome, texturi, sunete, imbinate sinestezic intr-o senzatie pe care de cele mai multe ori nu prea o poti descrie.

Aici intervine fotografia.


Seara cu miros de lapte spumos, piuieli de pui intarziati la poiata si agitatia pisicilor care cersesc cina.

Odai racoroase, umbrite de vie si trandafir rosu catarator, in care miroase a pelin uscat, dulceata si menta.
Pisicile - emblema peste ani a gospodariei. Generatii intregi de pisici plictisite sau bagacioase.


Obiecte vechi de cand lumea. Bibelouri despre care nu se mai stie de unde au venit.


Copiii din deal. Generatiile de copii se succed; ponoara unde copiii se joaca si unde creste coada soricelului ramane aceeasi.


Drumul din vale-n deal si viceversa, prafos, strajuit de salcami, pe care l-am strabatut adesea cu talpile goale si cascand gura prin curtile oamenilor.

Explicatie

Da, o explicatie. Multa lume ma intreaba de ce nu am cont pe facebook. Sau imi recomanda calduros sa imi fac unul. Ba e vorba de sheruit ceva poze, ba dau de ceva vechi cunostinte, rude cu care ar trebui sa socializez mai des.
Adevarul este ca am avut cont pe facebook. Acum +/- 2 ani, cred. L-am creat la insistentele nu stiu cui, fara sa-i dau prea mare importanta. Era ceva basic, 2-3 poze si 2-3 randuri despre mine: sex, locatie, domeniu de activitate or so. Nu obisnuiam sa postez.
Treptat, am tot adaugat niscai "friends". Si atunci a demarat un amplu proces de enervare, iritare si uimire vecina cu perplexitatea.
Daca x mergea sambata intr-un club si posta niste poze clasice cu boticul tuguiat a kiss si privire umeda, sagalnica, vachement vorbind, trebuia ca eu sa primesc mail de instiintare. Daca bebelusul cuiva dadea un partz sau cainele cuiva era fotografiat cu cracii in sus tavalindu-se, trebuia sa primesc mail. Daca nu voiam sa dau accept si sa ma "imprietenesc" cu diverse persoane de care nu auzisem in viatza mea - primeam iar tone de mailuri, care de care mai presante si insistente.
Daca voiam sa port o conversatie cu cineva - live - sau se punea problema sa aflu oarecare impresii legate de oarecare eveniment, eram - inevitabil - trimisa pe facebook.
Conversatiile postate pe wall-uri erau/sunt de cele mai multe ori execrabile, aceleasi si aceleasi clisee, acelasi meli-melo tip teoria haosului format din poze de proasta calitate (majoritatea preluate cu mobilul), din conversatii la nivel de gradinita, like-uri , linkuri etc.
Insa ceea ce m-a determinat sa renunt a fost altceva: oamenii - majoritatea - nu pot fi regasiti pe facebook asa cum sunt ei defapt. Fiecare incearca sa-si regizeze o imagine cat mai flattering, fiecare incearca sa se remarce cat de cat, iar de multe ori incercarile astea sunt extrem de triste, penibile ori pur si simplu porno. Eu cunosc omul REAL. Il stiu, si cu bune, si cu rele. Fiindu-mi prieten - presupun ca deja l-am ACCEPTAT asa cum e. Atunci, la ce bun sa ma obosesc a-l re-descoperi din perspectiva unor masti de proasta calitate, a unei interfete artificiale?
In fine...
Nu voi intr acum in detalii oculte legate de siguranta datelor sau urmarirea activitatii tale online cand esti logat pe facebook. Astea se stiu.
Ideea este ca intr-o zi pur si simplu m-am saturat de circul asta si am hotarat ca e timpul sa parasesc agora F. Am decis sa dau delete la cont, ceea ce s-a dovedit un proces nu tocmai la indemana. A trebui sa dau google cu "how to delete my facebook account", sa primesc iar vreo cinshpe mii de mailuri in care ma intrebau daca "are you REALLY sure you want to delete..." etc.
Pana la urma m-am descotorosit. Si azi mai primesc - ce e drept ocazional - cate un mail melancolic in care ei imi amintesc ca nu stiu care mi-a dat add la prieteni cu vreo 2 ani in urma. E insa suportabil.
NU, nu intentionez sa mai revin pe facebook. Nici pe o alta retea de genul. Daca am ceva de debitat, o fac pe blog, unde intra care vrea, fara sa primeasca 100 de mailuri si instiintari. Si unde ma organizez cum vreau eu. Daca am poze de sheruit - si am vreo doua :) - folosesc un portal pentru poze.
Iar daca vreau cu tot dinadinsul masti umane pot vizita cu succes mall-urile sau pot da drumul la TV...