Let's do it, Romania sau mitul lui Sisif in varianta eco-postmodernista

Cand mi s-a propus sa particip pe 25 septembrie la aceasta actiune n-am ezitat sa accept. Insa stiam de la inceput ca, dincolo de satisfactia unui gest concret de a proteja chinuita natura a mileniului trei, ne vom alege - majoritatea participantilor - cu un gust amar.
Am fost repartizati intr-o padure din zona Barnova, nu departe de releul de la Bucium. O zona frumoasa, chiar foarte frumoasa as putea spune.


Tocmai acesta este si motivul pentru care acolo s-a construit un soi de zona de agrement, unde se poate pescui, juca paintball sau manca gratare haiducesti.
Ei bine, ajunsi la fata locului, voluntarii au constatat cu stupoare ca mormanul de gunoaie alocat era defapt o albie abrupta de parau pe care cei cu localul o transformasera in groapa de gunoi personala. Lumea s-a apucat de treaba cu simt de raspundere, sacii s-au umplut rapid: consumabile de bar, prezervative folosite, materiale de constructii, gunoi menajer, sticle, pungi de toate felurile, pampersi etc etc etc...


Spre final, cred, am avut parte de un moment sublim, apoteotic: a venit unul de la local si ne-a zis ceva de genul: "bei, nu va mai chinuiti degeaba ca noi tot aici ne vom arunca gunoiul si pe viitor!"
Dupa scormonit in gunoi cateva ore, dupa sobolanii morti deshumati, lumea s-a revoltat. S-a propus sesizarea autoritatilor etc, nu stiu daca se va reusi ceva, deoarece sunt sigura ca cei cu localul au relatii fix acolo unde trebuie...


M-am uitat azi si prin presa, ecourile actiunii sunt practic absente, numai gogomaniile basescianului big brother tin cap de afis. Mie insa nu-mi pare rau ca am mers: esential este ca am curatat un colt de NATURA, care este si va fi mereu, dincolo de actul de proprietate al unor indivizi fara minte si principii.
Concluzie: mai exista in tara asta atat de putini OAMENI incat nu stiu ce fel de viitor ne asteapta. Poate ceva gen Mad Max...

Poze vintage

Poze vintage. Sau, ca sa evit neologismul excesiv folosit in ultimii ani (orice junk se vinde mai bine online daca se eticheteaza "vintage"), poze ingalbenite de vreme, care locuiesc in albume fragile sau sertare cu parfum de plante uscate. Poze de care putini mai stiu, iar cei care stiu stau si-ncearca sa puna etichete: aici eram cu cutare...eram in cutare loc...Despre unele nu se mai stie absolut nimic, si-ti ramane sa interoghezi suplimentar rude mai varstnice sau sa dai cu presupusul sau sa-ti imagiezi scenarii.
Imi sunt dragi pozele astea, care, dincolo de fragilitatea lor, re-creeaza in chip tacut si senin o intreaga lume.

Undeva prin judetul Bacau, prin 1934-35, bunica eleva:



O pseudo-gheisa pe malul Marii Negre, 1964. Identitate necunoscuta:

Strabunici la nunta. Inainte de 1930. Judetul Bacau:

Bucovina. Rude. Nu le pot identifica. Undeva pe la 1930-1940:

Bunica. Anii 70:
Strabunicii. Judetul Bacau, inceputul anilor 30:

Bunica (cea din dreapta). Anii 40:


Nu stiu decat ca e in Bucuresti:

Sora bunicii, tot Bucuresti, probabil tot anii 40:


Tata:


Studentie rebela a celor de la geologie, anii 70.

Expeditie studentesca intreprinsa cu pluta. Traseul Bistrita - Siret - Prut - Dunare:

Camping si pulover pe gat.


Era pantalonilor evazati:

La Obeliscul Leilor din Copu:

Alpinism:



Mode ale anilor 70. Ce volum de la Vella? Minciuna! Just take a look below:

Pe magarusi:

Mama (stanga, cizme lungi si manusi negre) - fashion addicted:

Pe scarile corpului B de la UAIC, inainte de imbarcarea in excursia de studii:


Paaaaaaarty!
Cred ca prin Maramures:


Mini rules. Love it:

Leapsa cu locuri

Am primit leapsa de la Cristina. Propunerea e de a genera un post despre cel mai/cele mai de suflet locatii pentru proprietarul blogului.
Si de cum m-am lamurit care sunt cerintele, varful de calcar alb al Raraului s-a conturat rapid in mintea mea, printre template-uri de documente, user guides si HemoFAXS.
Bucovina este si va fi locul unde sunt acasa si ma rog la Dumnezeu ca acest minunat tinut sa ramana mereu acelasi.
Ca repere mai precise voi pomeni:

Raraul, loc de pelerinaj si regasire, loc de iubit sau infruntat muntele in toata maretia sa.

Sihastria, micuta cabana cu gradina, si pot sa jur ca loc mai relaxant ca acesta nu am mai intalnit pana acum.

Magura Mesteacanului, patria florilor de leac si a fanetelor lenese, ascunsa in inima muntelui.

Manastirea Secu, unde am inteles si eu cu ani in urma ca nu suntem degeaba.


Universitatea din Iasi. Corpul vechi. Pentru ca acolo mi-am petrecut 8 ani din viata, cu bune si cu rele, si pentru ca acolo, in sala numita S90 - actuala librarie - ne-am cunoscut eu si Petrica.

Leapsa o trec lui Ane, care stiu ca are multe de povestit dar se hotaraste greu sa puna mana pe condei - a se citi keyboard :)