Octombrie 2009
Eu asa o numesc: Sihastria. Un loc linistit pe malul raului Moldova, umbrit de salcii si frasini.
Vara e locuita mai mereu de mom. Nu are electricitate, masini trec rar, desi e la o aruncatura de bat de civilizatie.
Securitatea e asigurata de Shogun (are o boala cainele asta, ataca fara sa latre, silentios ca un ninja, ca o pisica...creepy pooch).
Totul e curat si simplu la Sihastrie. Ajung adesea acolo de pe drum, obosita de orele petrecute in masina...raiul pe pamant imi pare. E felul acela special de liniste care te domina la modul placut...una din rarele ocazii cand reusesc efectiv sa nu ma mai gandesc la nimic...
De ce Sihastria e refugiul meu preferat:
1. E LINISTE.
2. Gasesti mereu de mancare (are mom grija de asta).
3. Gasesti (aproape) mereu ceva goodies prin gradina (capsuni, mazare, coacaze etc etc).
4. Apa. Moldova curge la nici 10 metri de gard, auzi mereu clipocitul placut al apei.
5. E plin de plante aromatice, flori de toate soiurile.
6. E superb mai ales cand e fanul inalt si inflorit.
7. In cabana mediul e propice somului si lecturii.Curat, miroase a plante si miere.
8. Nimic ostentativ si nimic kitchos. Sobrietate. Nu exista pitici libidinosi de ghips (how I hate those!), nici roti tembele de caruta care se vor aranjamente artistice si care impanzesc toate pensiunile patriei.
Nu as da Sihastria pe nici un hotel de cinci stele, impanzit de manelisti si bucuresteni aroganti si isterici...locul asta modest si simplu are suflet, aici sunt acasa.
