Iunie 2009Niste vasluieni gurmanzi sunt vinovati de acest episod. Acolo, adica la pastravarie, poti - cum arata si numele, sa te-nfrupti cu pastrav proaspat, fraged si dulce (vi-l amintiti pe Gollum in extaz, nu?).
Mai poti, de asemenea (daca nu tii cu tot dinadinsul sa-ti pastezi o imagine respectabila), sa te apuci sa faci sedinte foto cu pastravii, mai exact in momentele in care - seara pe racoare, de pilda, acestia incep sa sara din apa, spectaculos, ca sa vaneze insecte.
Toate bune si clasice pana in acest punct. Ceea ce n-am prea inteles in legatura cu pastravaria este insa prezenta iepurilor. Simpatici tare iepurii, erau cantonati in custi, cu zecile, toate formele, culorile si marimile.
Mi-am stors mintea sa fac o legatura intre pastravi si iepuri - livresca, de ecosistem, antropologica, orice...N-am gasit nimic...nimic care sa motiveze aceasta curioasa asociere. M-am multumit in final sa-mi spun ca asa au vrut ei, adica zee germans, proprietarii cinstitului asezamant culinar...
In profit au iesit pana la urma tot vasluienii, care nu si-au mai pus atatea intrebari (they never do, actually), ci s-au indopat in tacere si cu simt de raspundere.
P.S. iepurii nu faceau parte din meniu...prezenta lor era doar asa, arta pentru arta...
Daca-mi iau vreodata casa, m-am hotarat sa cresc iepuri si eu. Asa, fara un motiv anume. Se pare ca iepurii nu au nevoie de justificari, iar, in general, in viata e greu de gasit asa ceva :)
