30 martie, 2010

Instantanee de Paste


Acum 27 ani, impartind un iepure cu varul Luci


Unii au fost fideli blugilor inca din tinerete...



Primavara cu stupi si pomi grei de floare in regiunea Cotnarilor


Iar pe malul Moldovei vremea se schimba de 7 ori in 2 ore






Giumalaul si Raraul - look amenintator si pudrat inca de nameti





29 martie, 2010

Foamea din Postul Mare


Parfum de sfarsit al Postului Mare, cu geamuri lustruite, fum din gradini si aroma primelor verdeturi...Iar mai cu seama, in ultima saptamana, o foame arhetipala. O foame care ma duce cu gandul la Flaubert, la bijuteria sa numita La temptation de Saint Antoine. In desert, cel rau il ispiteste pe Sfantul Antonie, caruia sacalii pesemne-i calcasera chilia, furand painea si spargand ulciorul cu apa:

"Alors il se relève en sursaut.

Ai-je rêvé?… c'était si net que j'en doute. La langue me brûle! J'ai soif!

Il entre dans sa cabane, et tâte au hasard, partout.

Le sol est humide!… Est-ce qu'il a plu? Tiens! des morceaux! ma cruche brisée!… mais l'outre?

Il la trouve.

Vide! complètement vide!

Pour descendre jusqu'au fleuve, il me faudrait trois heures au moins, et la nuit est si profonde que je n'y verrais pas à me conduire. Mes entrailles se tordent. Où est le pain?

Après avoir cherché longtemps, il ramasse une croûte moins grosse qu'un oeuf.

Comment? Les chacals l'auront pris? Ah, malédiction!

Et, de fureur, il jette le pain par terre.

A peine ce geste est-il fait qu'une table est là, couverte de toutes les choses bonnes à manger.

La nappe de byssus, striée comme les bandelettes des sphinx, produit d'elle-même des ondulations lumineuses. Il y a dessus d'énormes quartiers de viandes rouges, de grands poissons, des oiseaux avec leurs plumes, des quadrupèdes avec leurs poils, des fruits d'une coloration presque humaine; et des morceaux de glace blanche et des buires de cristal violet se renvoient des feux. Antoine distingue au milieu de la table un sanglier fumant par tous ses pores, les pattes sous le ventre, les yeux à demi clos;—et l'idée de pouvoir manger cette bête formidable le réjouit extrêmement. Puis, ce sont des choses qu'il n'a jamais vues, des hachis noirs, des gelées couleur d'or, des ragoûts où flottent des champignons comme des nénuphars sur des étangs, des mousses si légères qu'elles ressemblent à des nuages.

Et l'arôme de tout cela lui apports l'odeur salée de l'Océan, la fraîcheur des fontaines, le grand parfum des bois. Il dilate ses narines tant qu'il peut; il en bave; il se dit qu'il en a pour un an, pour dix ans, pour sa vie entière!

A mesure qu'il promène sur les mets ses yeux écarquillés, d'autres s'accumulent, formant une pyramide, dont les angles s'écroulent. Les vins se mettent à couler, les poissons à palpiter, le sang dans les plats bouillonne, la pulpe des fruits s'avance comme des lèvres amoureuses; et la table monte jusqu'à sa poitrine, jusqu'à son menton,—ne portant qu'une seule assiette et qu'un seul pain, qui se trouvent juste en face de lui.

Il va saisir le pain. D'autres pains se présentent.

Pour moi!… tous! mais …

Antoine recule.

Au lieu d'un qu'il y avait, en voilà!… C'est un miracle, alors, le même que fit le Seigneur!…

Dans quel but? Eh! tout le reste n'est pas moins incompréhensibles! Ah! démon, va-t'en! va-t'en!

Il donne un coup de pied dans la table. Elle disparaît.

Plus rien?—non!

Il respire largement.

Ah! la tentation était forte. Mais comme je m'en suis délivré!"

De cateva zile eu una stau mai mult prin bucatarie, prada foamei, si suprasolicit cuptorul...din care se revarsa tavi pline de pateuri cu verdeata, cartofi gratinati si, ocazional, peste...


16 martie, 2010

Tehnica Mirabilia


Niste buni amici, proaspeti parinti ai unui bebelus mereu bolnav, au reusit fara sa vrea sa ma lase cu gura cascata pe ziua de azi...
Oamenii m-au rugat sa caut prin farmacii un dispozitiv de "extragere a secretiilor nazale" la copii - cu alte cuvinte un aparat de extras mucii din nas...am ridicat din sprancene si-am zis okaaaay...apoi m-am infiintat la tanti farmacista. Cumpar device-ul si, curioasa, il desfac imediat ce ajung acasa, pentru a afla pe ce principiu functioneaza. Stupoare: nu tu baterie, nu tu circuit electronic, nici macar vreo pompita manuala...
Tehnica folosita de "extragator" este sublima, te lasa fara grai: bagi un capat in nasul copilului (vai de sufletul lui, copil) si alalalt capat...il conectezi la aspirator. Da, la ASPIRATOR, ala cu care faceti curat prin casa si aspirati praful si mizeria de pe podea!
Ce HistoQuest si TissueFAXS, ce algoritm de detectare a nucleilor celulari, ce statistici pe populatii de evenimente in scattergrame, ce markeri negativi si linkare...nuuu, frate!
Tehnica adevarata aici se ascunde: la scos mucii din nasul copiilor cu aspiratorul Electrolux printr-un sistem de tuburi din plastic!

Imi dau demisia din umanitate...

14 martie, 2010

Alice in Wonderland - 2010



O abordare energica, plina de prospetime si culoare dupa cartea lui Lewis Carroll. Si, in acelasi timp, dincolo de conversatia suculenta si trasnita, o abordare reusita a problematicii legate de cosmarurile interioare ale fiecaruia. Poate sunt subiectiva, deoarece ma consider fan al cinematografiei 3D...

Ciuperci zemoase, gigantice, o Pisica de Chesire matasoasa si fluida, un Palarier nebun grunge si niste iepuri complet nevrotici.

Filmuletul merita vazut, mai ales in zilele cand ne simtim prea seriosi, posaci, plicticosi si falsi.




Lakmé - Sfarsitul unei intrebari de un deceniu


Cred ca ni se intampla multora...auzim undeva - la radio sau aiurea-o piesa. O line melodica, o frantura hoinara. Si, din motive nu intotdeauna clare, incepe sa ne obsedeze. Mai rau e insa cand nu cunosti identitatea respectivei muzici. Mie mi se intampla des asa ceva. In general, dupa cateva google-uri, reusesc sa gasesc piesa. O ascult apoi pana ma exorcizez, pana-mi trece nebuneala...Beatles cu Norwegian wood, Simfonia destinului de Ceaicovsky sau suitele pentru violoncel ale lui Bach...
Acum vreo zece ani, chiar mai bine, am auzit intr-un film o arie. Unul dintre cele mai armonioase si melodioase duete de opera pe care-mi fusese dat sa le aud. Doua voci feminine murmurau un refren, greu insa de descifrat. Am crezut initial ca e din Cosi fan tutte sau Nunta lui Figaro. Fals. In decursul anilor ce au urmat, am mai auzit respectiva arie de inca vreo cateva ori, dar de fiecare data circumstantele erau total nefavorabile aflarii sursei.
A afla identitatea ariei devenise deja un soi de mini quete personelle, un fel de joc de-a Ahab si Moby Dick.
Am ascultat metodic Mozart, Rossini, Verdi, Bizet...nimic. Mi-am extins cautarile in locuri fara speranta, inclusiv la Wagner. Iar nimic. Deja ma amuzam nevrotic, intrebandu-ma daca am sa aflu vreodata.
Zilele trecute am zacut o zi acasa, gratie unei viroze. Hoinaream pe you-tube, la intamplare. De la Maria Callas am ajuns la Casta Diva. De la Casta Diva am ajuns la Operababes, si-am click-uit la intamplare pe o intrare marcata "Lakmé" - avea o poza intriganta: doua plame tatuate ocrotind o floare. Si, absenta cum eram, mi-a sarit efectiv inima din piept cand am recunoscut vechiul meu dusman: aria sfidatoare, gratioasa, a invadat camera. Am ras cu pofta minute bune.
Lakmé, opera compusa de Leo Delibes...Duetul florilor.

"Sous le dôme épais
Où le blanc jasmin
À la rose s’assemble

Sur la rive en fleurs,

Riant au matin

Viens, descendons ensemble.

Doucement glissons de son flot charmant
Suivons le courant fuyant
Dans l’onde frémissante
D’une main nonchalante
Viens, gagnons le bord,
Où la source dort et
L’oiseau, l’oiseau chante."

Un text simplissim, idilic, cuminte, pe gustul demoisellelor din secolul 19...zece ani, zece ani...

Voci uitate



Multi din ei au fost candva ilustri. Ariile lor erau fredonate la colt de strada. Lumea se inghesuia sa-i vada, sa-i asculte. Insa asta nu a fost suficient. Pentru ca timpul blureaza memoria lucrurilor bune in general. Sunt astazi multi care efectiv nu au auzit in viata lor de Maria Callas, Caruso sau Jussi Bjorling. Vocile lor inca mai palpaie in memoria unor impatimiti ai genului, rasunand stins si bruiat de pe placile patefoanelor.
O sa incep cu Jussi Bjorling. Suedez. Fizic modest, fara joc scenic de calitate, mort prin 1960.


Dar ce voce! Dulce, catifelata, usor melancolica. Te infioara arii precum E lucevan le stelle sau Che ghelida manina.
A reusit sa-l interpreteze in mod exceptional mai cu seama pe romanticul Puccini, cu ai sai artisti boemi (Rodolfo, Cavaradossi).
Maria Callas, una dintre cele mai stranii frumuseti din lumea muzicii, a fost o fire sfasiata, chinuita. Celebritatea nu i-a facut un serviciu. A murit la numai 55 de ani, uitata de toti.


O voce profunda si vibranta. A atins perfectiunea in roluri tragice. As putea sa ascult Casta Diva (Norma de Bellini) la nesfarsit.
Enrico Caruso, acest italiano vero, are un loc aparte: dincolo de faptul ca multi ani numele lui a fost echivalent cu opera insasi (italian cantand opera, ce putem cere mei mult), a mai avut si deschiderea necesara sa accepte inregistrarea vocii sale stralucitoare, vii, pe placi de patefon, intr-o perioada cand majoritatea artistilor erau foarte reticenti (multe voci valoroase s-au pierdut astfel). A iubit mult opera, ceea ce se simte in interpretarea sa...O sole mio.

Adelina Patti apartine altei lumi. A fost regina operei din secolul 19, traia muzica in totalitate, era o persoana extrem de complexa si spirituala. Vocea ei, de o valoare inestimabila, se reflecta palida si fragila in inregistrari vechi de mai bine de un secol: Ave Maria.

Iasii marilor iubiri. 1971

"Pe unde-s doamne, şi de când,
nu căuta! Cheia-i păstrată
în versul meu : ...Dar unde sunt
zăpezile de altă dată ?"
Francois Villon


Iasii marilor iubiri...

Un titlu atat de simplu si frumos al unui album foto despre urbea noastra, realizat prin 1971 de catre Ion Miclea. Pe cand ai mei parinti erau studenti boemi si pletosi, pe cand Iasul nostru prafuit nu avea mall-uri, dar avea inca sufletul viu si cald.


Recent, am recuperat respectivul album, mustind a mucegai, dintr-o magazie uitata. M-a bulversat. Mi s-a facut pielea buburuze. Poze cu contrast prost ajustat, alb-negru...detalii neclare... DAR...
Era Iasul asa cum mi-l aduc eu aminte din copilarie, Iasul culturii traite, al artei intelese, al bucuriei de a cutreiera stradutele intortocheate, cu case vechi si interioare anacronice. Cu un Palat al Culturii neparazitat de santiere nenorocite, lasand frumusetea si eleganta stilului neobaroc sa uimeasca privitorul.


Cu un peisaj inca nesufocat de cartierele tembele de blocuri ceausiste, construite pe banda rulanta in cele mai nedorite locuri, stirbind eleganta putin desueta a arhitecturii capitalei moldave.
Mi-e dor de vechiul Iasi, ca de un bunic mort de mult timp, si rostesc in minte, odata cu Villon: ubi sunt...







Trandafirii pitici

Februarie 2010

Trandafirii pitici, numiti adesea si minirosa, sunt niste creaturi pline de de personalitate. In sezonul cald, te pandesc prin florarii si supermarketuri, incercand sa te convinga sa-i cumperi...
Am inceput sa-i cultiv acum vreo trei ani, cand s-a intamplat sa primesc unul cadou. Era rosu, micut, fara parfum, intr-un ghiveci cat o ceasca de cafea. Mi-a fost mila de el, se chinuia sa infloreasca din abundenta cu minimum de resurse oferit de pumnul de pamant in care locuia (impregnat, ce-i drept, cu ingrasamant pana la refuz).
I-am cumparat un ghiveci mai mare, pamant gras, si l-am transplantat cu succes. Vazand ca in interior nu prea avea putere sa deschida bobocii, l-am mutat in balcon. Acolo si-a facut de cap, a ajuns de la 15 cm la vreo 30-40, inflorind frenetic. Ca sa nu se plictiseasca, i-am adus un amic, un alt trandafir - alb - cu aere princiare. Apoi m-am trezit in transa, cumparand tot mai multi trandafiri, toate formele si culorile.
Conditia numarul 1 dupa cumparare este sa le fie schimbat ghiveciul cu unul mai mare, cat mai inalt, pentru ca radacinile trandafirilor se dezvolta in adancime. Au nevoie de multa lumina si apa (daca pamantul apuca sa se usuce in ghiveci nu e bine deloc), si, periodic, ingrasamant special pentru trandafiri (in perioada de inflorire cam odata pe saptamana, in rest mai rar).
Inainte de experienta cu acesti trandafiri, imi imaginam ca sunt extrem de greu de cultivat si ca necesita o adevarata initiere, ca trebuie sa fi citit tomuri intregi si sa ajungi sa poti sadi un trandafir dupa ce in prealabil vei fi demonstrat ca poti opera pe creier...


Dar nu e deloc asa. Exista cateva reguli care trebuiesc respectate: pamantul potrivit (e simplu, intrebi la florarie), ghiveci adanc, amplasarea la aer si soare, udarea suficienta, hranirea...ca la oricare alta planta de cultura.


Victime salvate din Kaufland

Cand cumperi trandafirul pitic, el nu are parfum. Dar, spre stupoarea mea, dupa vreo 5-6 saptamani de la cumparare, toti trandafirii din balcon au inceput sa faca flori parfumate... probabil fiindca nu mai sunt hraniti cu chimicale, ca in florarii.
Problema reala pe care am intalnit-o sunt nenorocitii de paianjeni rosii, care ataca trandafirii cand e canicula perioade indelungate. Sunt minusculi, numerosi, tes niste panze foarte subtiri pe plante, care in scurt timp mor. Am incercat cu diverse insecticide, dar nu am avut rezultate (asta s-a intamplat anul trecut, primii doi ani nu am avut probleme).
Asa ca m-am enervat si, intr-o dimineata de august, i-am urcat in masina pe toti - in cutii deschise de carton, si i-am dus la munte, unde mom i-a plantat in gradina de la Sihastrie. Imi era cumplit de ciuda, plus ca ma indoiam ca vor supravietui in aer liber, in salbaticie, dupa regimul de rasfat cu care erau obisnuiti.


Trandafiri pitici "salbaticiti"

M-au uimit insa si de data aceasta: s-au adaptat perfect, inflorind pana toamna tarziu.
Minirosele pot ierna si in apartament. Dupa ce, cand vine frigul, pe la sfarsitul lui octobmrie, se taie planta lasandu-i doar trei nivele, se acopera pamantul cu rumegus, se asaza in cutii deschise de carton undeva la racoare si fara lumina, dar ferite de inghet. Se uda rar, cat sa nu se usuce complet pamantul. Primavara, se scot la lumina, se schimba pamantul, se aplica ingrasamant.
In mare, trandafirii pitici sunt niste plante extrem de recunoscatoare...mimimum de grija din partea proprietarului va genera o explozie de flori parfumate si stralucitoare, chiar si intr-un balcon la bloc.


Trandafir culoarea vaniliei, cel mai parfumat din toti anii

Eu una ma bucur ca i-am descoperit, deoarece am reusit in felul acesta sa ma mai desprind din ghearele computerului, care in general imi monopolizeaza timpul liber...