Eu nu strivesc corola de minuni a Romaniei

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid cu mintea tainele,
ce le-ntâlnesc în calea mea

Octombrie 2009
Inceputul a fost promitator.

De aceea voi incepe cu dacii.
Dacii erau un neam complex, robust, erau printre putinii monoteisti cunoscuti in epoca, alaturi de evrei. Prin natura religiei lor nu se temeau de moarte, aveau o moralitate decenta si o profunda intelegere a lumii in care traiau.
Povestea cu romanii o cunoastem toti. Doua razboaie, Decebal isi curma viata, incepe in forta procesul de romanizare. Un val civilizator se abate la nord de Dunare, se inalta cetati, poduri, se naste o noua limba... o noua natiune care parea sa evolueze sub auspiciile unui extraordinar echilibru: substratul plin de vitalitate, simplitatea si naturaletea traco-daca, pe care se va altoi sangele imperial, civilizator al Romei.
Secole au trecut, insemnand fiecare o noua calire prin foc si sabie a poporului ce locuia spatiul carpato-danubiano-pontic...siruri nesfarsite de barbari au izvorat din stepe si puste, huni, slavi, vandali, pecenegi, si cu fiecare astfel de invazie blandul si modestul popor vlah devenea mai motivat sa-si apere existenta, devenea mai nobil. Apogeul acestei mucenicii a insemnat ridicarea Imperiului Otoman... Coranul s-a dovedit dintotdeauna generatorul unei energii fabuloase si demente pentru adeptii sai.
Ca replica, micutele state carpatice au oferit istoriei o umanitate exemplara, ''gama de varf'' a neamului nostru: s-au ridicat voievozi legendari, mituri vii pe care nici macar Charlemagne sau King Arthur nu au cum sa le depaseasca...
Au fost cateva secole eroice, care insa au luat sfarsit cam pe vremea lui Petru Rares. Cu Semiluna nu mai era de glumit, Imperiul era in plina glorie (pare stupid, nu, cand ne gandim ca azi percepem turcii ca pe niste tigani care vand in bazare blugi contrafacuti).
Domnitorii nostri au inceput sa sufere de betia puterii (oferita contra cost de Tarigrad), au inceput sa exploateze poporul fara sa se mai identifice cu acesta...
Dar ce a fost mai rau abia avea sa urmeze, incepea prima varsta a decadentei: domnii de neam valah au fost inlocuiti de straini, de fanarioti. Si cine erau fanariotii...erau vechea stirpe de bizantini degenerati, cu sangele otravit de patimi, ce colcaiau in acel Leviatan din Istanbul: cartierul Fanar.
Acesti grecotei vicleni si dornici de a reinvia vechea splendoare a stirpei lor s-au instalat pe tronul Valahiei, al Moldovei, si putini dintre ei aveau sa mai plece. Cei mai multi au ramas sa contamineze cu bolile lor rusinoase, cu cantecele lor decrepite (DA, asta e adevarata sursa a manelelor de astazi!!!!) poporul roman, prea naiv si neajutorat ca sa se aprere de asimilare.
Ca bonus, ne-au mai fost adusi pe cap si tiganii, care initial serveau ca robi pe la case domnesti si boieresti...dar cum acestia au darul de a se prasi ca nevertebratele, in curand romanii s-au trezit cu tuciurii vecini cam in toate coltisoarele patriei...
Transilvania traia la randu-i o drama paralela. Austro-ungarii erau o ocupatie din alt aluat, dar cu nimic mai buna. Erau de un sadism metodic, rece si organizat, regimul lor de teroare anihila aproape orice constiinta, reducand individul la un morman de reflexe conditionate de frica.
Secolul XIX a adus in fine si amurgul levantinilor...
Romania incepea sa se dezmeticeasca. Sa constientizeze cine e, sa inteleaga propriile valori, propriul potential - remarcabil dealtfel.
A venit Cuza. Reforme. Scolarizare pentru cei multi. Deschidere catre Europa.
Regele Carol. Ferdinand. Civilizatie importata la modul inteligent. Infrastructura. Arta.
Si, incredibil dar adevarat, inceputul fulminantului secol XX a gasit Romania in ipostaza unui stat in plina ascensiune. Economie functionala, guvernare matura si responsabila.
Da, e dureros sa rememorezi asa ceva cand esti roman...e dureros sa stii cat de brutal ne-a fost refuzata sansa de catre istorie (pentru a cata oara?)...
Tavalugul comunist, razboaiele...nu mai intru in detalii...praful s-a ales de toate ale Romaniei (foste) Mari.
Ialta.

In numai cateva decenii natiunea s-a indobitocit de pe urma fricii, a propagandei marxisto-leniniste desantate si demonice. Distopia a prins viata ca un monstu desprins din cosmarul orwellian.
'89...confetti, drapele gaurite si sincera speranta cu iz de salam cu soia. cartele de paine si carnete de UTC-ist arse in fata primariei...cravate pionieresti purtate ca bandane...
Si toata natia asta infometata, prost imbracata, inghesuita in blocuri insalubre, fremata de speranta...o speranta disperata, tremuranda, rebegita ca un copil bolnav, scuturat de spasme, o speranta care inca nu avea un chip.


Bun! Si...peste toata aceasta gloata efervescenta de profesori si muncitori s-a abatut, cred, cea mai sadica palma a istoriei...s-a infipt in sufletelele noastre de revolutionari puri si idealisti cel mai sangeros capitalism imaginabil...
Care pe care...oamenii au prins, unii, ca e rost de lovituri mari, de inavutire rapida. altii au luat tepe cumplite...si inca iau...
Fara sa se gandeasca prea mult, romanii au renuntat la bruma de integritate pastrata cu chiu cu vai in deceniile cu steluta rosie.
Mai rar mi-a fost dat sa vad o natiune atat de avida de parvenire! Atat de avida de a se prostitua cu toata fiinta, de a vinde si a se vinde. Frustrari ancestrale au rabufnit in roman, lucruri care l-au bulversat fara sa le inteleaga: disperarea de a se afirma, de a AVEA, de a arata ca ARE si ce ARE.
Citesc zilnic presa, bloguri, mai vad la TV:
...doua tabere, s-ar spune
...pe de o parte hoarda eteroclita care face zilnic cap de afis pretutindeni: curve politice, becali, moni&iri, manelari de toate soiurile si marimile, mari excroci pozand in filantropi, eba&dad, eleva/piticul/profesoara porno...lista e epuizant de lunga!
...pe de alta parte, ailalti: categoria lui Mircea Badea, ca sa rezum. Cei care, intr-un gest neoromantic oarecum perimat, deplang tarisoara, satirizeaza cinic...Gem site-urile de poante usturatoare despre si cu cocalari si pitipoance, poze si utube-uri cu tot felul de penibili plini de bani dar prea lipsiti de har ca sa constientizeze ridicolul. La TV, carcotasii, Badea si altii infiereaza analfabetismul, curvasareala, prostia si perversitatea crasa ce semnalizeaza cu mandrie din toate cotloanele Bucurestilor si nu numai.
Da...e greu sa fii martor si sa nu te enervezi, sa fii zen...mai ales cand stii ca mai mult de 70% din romani se zbat ca sa traiasca, multi fiind la limita supravietuirii.
Sate intregi o duc precum in evul mediu, ba chiar mai rau: oameni cu fizionomii de babuini, tampiti de bautura, care nu stiu scrie, traind in colibe oripilante povesti cu incesturi si crime (material pt stiri de 5 o'clock)...
Insa, privind la background-ul national, n-ar mai trebui sa ne miram atat de mult. N-ar mai trebui sa ne creasca tensiunea cand il vedem pe Becali. Becali e un bun exemplu, de aceea presa l-a adoptat in mod aproape inconstient ca model de referinta. Omul a avut probabil ceva bafta: sansa lui de a-si varsa frustrarile a fost mai generoasa decat pentru altii. De aceea se imbraca precum un lord. De aceea are cele mai scumpe ceasuri. De aceea are mobila stil Ludovic al XIV-lea, desi habar nu are de arta si istorie, in general. De ce sa ma mai revolt?

Eu nu strivesc corola de minuni a Romaniei. Nici corola de nebuni si pacate. De vanzatori si victime...Nu.
Toate acestea vin de prea departe. De prea demult. Nu mai cred in solutii salvatoare globale. Acum ne salvam pe sine si atat. Nu pentru ca am fi neaparat egoisti sau indiferenti. Ci pentru ca a suferi si a condamna fiecare mizerie si nedreptate din tara asta e o munca sisifica si auto-destructiva.

sad but true. Metallica rules!