Craciun luminat!

Obiective si loisir

Ma gandeam si eu, ca tot omul, la ce mi-as dori/mi-ar placea sa fac in 2011. M-am cam saturat de obiective incruntate gen renovare apartament, santiere, examene date, operatiuni financiare etc...Asa ca, de-o fi sa fie, mi-am propus sa vad macar unul din urmatoarele trei locuri:

Golful Amalfi - Italia



Pentru ca peisajul maritim e atat de frumos, odihnitor, incarcat de amintiri ale antichitatii si oleandri infloriti, catarati pe creste abrupte, care contrasteaza cu albul colonadelor si cu turcoazul marii.

Quinta da Regaleira - Portugalia




E un castel in stil gotico-romantic cu o gradina luxurianta, construit la inceputul secolului trecut, pare un taram al misterului si al basmului. De acolo cred ca s-au inspirat cand au facut filmul Labirintul lui Pan, coborarea in regatul subteran.

Cetatea Petra - Siria


Mareata cetate nabateana ascunsa de stanca si desert, unde delicatetea infloriturilor taiate in piatra contrasteaza cu monumentalul ansamblu dezvoltat pe verticala.

Iarna: d'ale sarbatorilor

O sa o spun direct. Ani de zile am urat sarbatorile de iarna. De unde a inceput ura asta, imi vine greu sa inteleg exact: poate copilaria, cand parintii se certau invariabil de sarbatori si nu-si vorbeau cu zilele. Poate ingrijorarea anilor cand lipsa banilor transforma vacanta de iarna intr-un sezon al privitului cu jind la vitrine si al dezamagirii. Poate anii de liceu, petrecuti in izolarea unei comunitati provinciale, alcoolice si marginite de care nu ma puteam apropia si pe care incercam s-o ignor citind si uitand ce inseamna contact inter-uman.
Cert e ca la un moment dat s-a cristalizat in constiinta mea o repulsie adanc inradacinata la apropierea sarbatorilor. Sunetul de Jingle bells, instalatiile de pom, urarile, mos craciunii, poleiala - toata aceasta "magie a sarbatorilor" imi provoca o greatza fizica si o stare psihica deplorabila, pe care nimeni si nimic nu o putea alunga. Luna decembrie era un soi de war time impotriva avalansei kitchoase si stridente a "magiei". Cum sa nu urasc reclamele de la TV, cu familii de cretinoizi ranjind si promovand cafea, detergent si absorbante intime...cantecele de craciun importate tziuind peste tot, ornamente de prost gust, Hrusca schiorlaindu-se prin toate spatiile comerciale...cumparaturi fara sens, cadouri transformate in obligatie....
Am petrecut ani de zile sarbatorile intr-un fel de miscare de rezistenta: umpleam frigiderul cu mancare si nu mai ieseam din casa cu zilele. Citeam volume intregi, ma uitam la filme interminabile pana ma palea durerea de cap, mancam tone de crema vanilie si salata boeuf, dormeam pana la ora 14 si navigam pe internet. Era oarecum epuizant acest regim, iar cand trecea si revelionul ieseam in sfarsit din casa precum un vampir orbit de aer proaspat si lumina.
Insa la un moment dat am obosit sa tot fac asta. Am obosit sa fac urari peste urari de forma, sa laud cat de dragutz e pomul de craciun al unora cand eu defapt le-as da in cap ca omoara pomii degeaba sau sa mint ca-mi place cum elucubreaza alde Hrusca.
Asadar, m-am hotarat sa ma bucur si eu de perioada asta in felul meu.
In primul rand m-am obisnuit sa spun ce cred, asumandu-mi antipatia celor din jur: ai pom natural? sa-ti fie rusine! ai idee cat de greu creste un pom? probabil ca nu, sau poate ca doar nu-ti pasa...Colinde? Pai daca pui Hrusca sau Wi wish iu... mai bine ma duc in padure sa ascult brazii pocnind a ger si veveritzele crontzanind conuri...Carnatzi si chisca? Nu mananc deloc carne de vreo 15 anishori...si prefer de 1000 de ori un tort cu cappuccino in loc de cozonacul cu rahat, care-mi sta in gat.
In al doilea rand incerc sa evit kestiile care m-ar putea indispune: populara buluceala in magazine o evit mergand la cumparaturi seara foarte tarziu, de exemplu in complexul Era, unde e mai putin aglomerat de obicei. Evit spatiile publice gen mall si televizorul: in felul asta voma "magica" nu se revarsa in suflete.
E Craciunul? Bine. O spovedanie si un mers la biserica cred ca-l bucura pe Dumnezeu mai mult decat venerarea lui Mos Craciun si beteala plasticoasa omniprezenta.
Maraton de curatenie generala si gatit intensiv: non, merci...Daca am de facut curat in casa, o fac treptat, cand e nevoie. Nu se merita sa-ti bati joc de omul de langa tine trimitandu-l in trening si fes la batut covoare sau sa stergi geamuri si podele in seara lui 24...Pot gati ceva usor si sanatos fara sa infund matze de porc cu slanina si usturoi zile la rand.
Si, ca regula generala, in perioada sarbatorilor fac ce-mi place. Evit vizitele care nu-mi convin - de obicei alea in care tre sa ma prefac ca ma extaziez de "magie" si in care tre sa mananc fursecuri seci cu iz de naftalina si cozonac cu un fir de umplutura.
De ce atata transa colectiva bulversanta? De ce sa nu fim noi de sarbatori? De ce in momentele astea devenim mai chinuitzi, mai consumeristi, mai flamanzi si mai insensibili decat oricand?
Acuma...nu zic sa ne transformam in Grinch...O ramura de brad impodobita, o lumanare, ceva bun de mancare si mai multa atentie acordata celorlalti si noua insine sunt binevenite.
Dar cand vad cireada de lume incotosmanata si inarmata cu carucioare de cumparaturi, cu priviri dusmanoase si fara de simt civic izvorand de pretutindeni, cand vad atata cliseu verbal si toante cu sani cat pepenii, semi-dezbracate, semi-analfabete si balbaind despre "sfintele sarbatori" ma apuca de-a binelea criza de mizantropie si poftim, scriu posturi ca asta...