Am vazut filmul la CinemaCity, la o ora foarte tarzie si dupa o zi de munca, dar dupa vreun sfert de ora pelicula mi-a captat interesul. E un mix reusit intre o idee originala si inevitabila doza de thrill pentru a-l face rentabil in box office.
Ceea ce - din punctul meu de vedere - face din Inception un film bun, este domeniul explorat. Christopher Nolan atinge unul din cele mai fascinante si in acelasi timp putin cunoscute fenomene legate de psihicul uman: visul. Tema " la vida es sueno" (viata e vis) e veche de cand lumea, si nu exista individ care sa nu se intalneasca zilnic, inevitabil, cu abisul propriei fiinte si chiar mai mult.
Manipularea la nivel subtil este o realitate, insa in film ia proportii inimaginablie. Dom Cobb, specialist de varf in extragerea informatiei din mintea altora pe cale onirica, ajunge victima propriilor experimente abisale, traieste doua vieti care se submineaza reciproc, tinzand sa se anihileze una pe alta.
Taramul visului se transforma intr-un edificiu baroc, nesupus legilor firii, iar constiinta se priveste pe sine reflectata la infinit, ca atunci cand pui doua oglinzi fata in fata.
Ce mi-a placut in mod deosebit: ideea de vis in vis (ca si naratiunea in rama), arhitectura fantastica a lumilor onirice, accentul seducator al lui Marion Cotillard, care o interpreteaza pe sotia lui Dom. In plus, filmul ne reaminteste cat de putin ne folosim majoritatea dintre noi capacitatea cerebrala si speculeaza cam de ce performante ar fi capabil un creier "antrenat".
Ca parti negative...probabil ceva prea multe explozii si impuscaturi, dupa primele 2-3 rafale de mitraliera incep de obicei sa casc si sa molfai gummy bears.
