Craciun luminat!

Obiective si loisir

Ma gandeam si eu, ca tot omul, la ce mi-as dori/mi-ar placea sa fac in 2011. M-am cam saturat de obiective incruntate gen renovare apartament, santiere, examene date, operatiuni financiare etc...Asa ca, de-o fi sa fie, mi-am propus sa vad macar unul din urmatoarele trei locuri:

Golful Amalfi - Italia



Pentru ca peisajul maritim e atat de frumos, odihnitor, incarcat de amintiri ale antichitatii si oleandri infloriti, catarati pe creste abrupte, care contrasteaza cu albul colonadelor si cu turcoazul marii.

Quinta da Regaleira - Portugalia




E un castel in stil gotico-romantic cu o gradina luxurianta, construit la inceputul secolului trecut, pare un taram al misterului si al basmului. De acolo cred ca s-au inspirat cand au facut filmul Labirintul lui Pan, coborarea in regatul subteran.

Cetatea Petra - Siria


Mareata cetate nabateana ascunsa de stanca si desert, unde delicatetea infloriturilor taiate in piatra contrasteaza cu monumentalul ansamblu dezvoltat pe verticala.

Iarna: d'ale sarbatorilor

O sa o spun direct. Ani de zile am urat sarbatorile de iarna. De unde a inceput ura asta, imi vine greu sa inteleg exact: poate copilaria, cand parintii se certau invariabil de sarbatori si nu-si vorbeau cu zilele. Poate ingrijorarea anilor cand lipsa banilor transforma vacanta de iarna intr-un sezon al privitului cu jind la vitrine si al dezamagirii. Poate anii de liceu, petrecuti in izolarea unei comunitati provinciale, alcoolice si marginite de care nu ma puteam apropia si pe care incercam s-o ignor citind si uitand ce inseamna contact inter-uman.
Cert e ca la un moment dat s-a cristalizat in constiinta mea o repulsie adanc inradacinata la apropierea sarbatorilor. Sunetul de Jingle bells, instalatiile de pom, urarile, mos craciunii, poleiala - toata aceasta "magie a sarbatorilor" imi provoca o greatza fizica si o stare psihica deplorabila, pe care nimeni si nimic nu o putea alunga. Luna decembrie era un soi de war time impotriva avalansei kitchoase si stridente a "magiei". Cum sa nu urasc reclamele de la TV, cu familii de cretinoizi ranjind si promovand cafea, detergent si absorbante intime...cantecele de craciun importate tziuind peste tot, ornamente de prost gust, Hrusca schiorlaindu-se prin toate spatiile comerciale...cumparaturi fara sens, cadouri transformate in obligatie....
Am petrecut ani de zile sarbatorile intr-un fel de miscare de rezistenta: umpleam frigiderul cu mancare si nu mai ieseam din casa cu zilele. Citeam volume intregi, ma uitam la filme interminabile pana ma palea durerea de cap, mancam tone de crema vanilie si salata boeuf, dormeam pana la ora 14 si navigam pe internet. Era oarecum epuizant acest regim, iar cand trecea si revelionul ieseam in sfarsit din casa precum un vampir orbit de aer proaspat si lumina.
Insa la un moment dat am obosit sa tot fac asta. Am obosit sa fac urari peste urari de forma, sa laud cat de dragutz e pomul de craciun al unora cand eu defapt le-as da in cap ca omoara pomii degeaba sau sa mint ca-mi place cum elucubreaza alde Hrusca.
Asadar, m-am hotarat sa ma bucur si eu de perioada asta in felul meu.
In primul rand m-am obisnuit sa spun ce cred, asumandu-mi antipatia celor din jur: ai pom natural? sa-ti fie rusine! ai idee cat de greu creste un pom? probabil ca nu, sau poate ca doar nu-ti pasa...Colinde? Pai daca pui Hrusca sau Wi wish iu... mai bine ma duc in padure sa ascult brazii pocnind a ger si veveritzele crontzanind conuri...Carnatzi si chisca? Nu mananc deloc carne de vreo 15 anishori...si prefer de 1000 de ori un tort cu cappuccino in loc de cozonacul cu rahat, care-mi sta in gat.
In al doilea rand incerc sa evit kestiile care m-ar putea indispune: populara buluceala in magazine o evit mergand la cumparaturi seara foarte tarziu, de exemplu in complexul Era, unde e mai putin aglomerat de obicei. Evit spatiile publice gen mall si televizorul: in felul asta voma "magica" nu se revarsa in suflete.
E Craciunul? Bine. O spovedanie si un mers la biserica cred ca-l bucura pe Dumnezeu mai mult decat venerarea lui Mos Craciun si beteala plasticoasa omniprezenta.
Maraton de curatenie generala si gatit intensiv: non, merci...Daca am de facut curat in casa, o fac treptat, cand e nevoie. Nu se merita sa-ti bati joc de omul de langa tine trimitandu-l in trening si fes la batut covoare sau sa stergi geamuri si podele in seara lui 24...Pot gati ceva usor si sanatos fara sa infund matze de porc cu slanina si usturoi zile la rand.
Si, ca regula generala, in perioada sarbatorilor fac ce-mi place. Evit vizitele care nu-mi convin - de obicei alea in care tre sa ma prefac ca ma extaziez de "magie" si in care tre sa mananc fursecuri seci cu iz de naftalina si cozonac cu un fir de umplutura.
De ce atata transa colectiva bulversanta? De ce sa nu fim noi de sarbatori? De ce in momentele astea devenim mai chinuitzi, mai consumeristi, mai flamanzi si mai insensibili decat oricand?
Acuma...nu zic sa ne transformam in Grinch...O ramura de brad impodobita, o lumanare, ceva bun de mancare si mai multa atentie acordata celorlalti si noua insine sunt binevenite.
Dar cand vad cireada de lume incotosmanata si inarmata cu carucioare de cumparaturi, cu priviri dusmanoase si fara de simt civic izvorand de pretutindeni, cand vad atata cliseu verbal si toante cu sani cat pepenii, semi-dezbracate, semi-analfabete si balbaind despre "sfintele sarbatori" ma apuca de-a binelea criza de mizantropie si poftim, scriu posturi ca asta...

Hoinareli de noiembrie

Ultimele flori si raze de soare din 2010.

Crizanteme visinii si gard nou la Sihastrie



O papadie ratacita...

Ce-a mai ramas din trandafirii Queen Anne




Amurg asupra Vamei


Apus demn de scoala romantica - Muntii Neamtului in fundal

Cate ceva despre locul culorii roz in imaginarul contemporan

In decursul epocilor fiecare culoare si-a avut aventura sa personala, fiecare culoare s-a incarcat de povesti, simboluri, simpatii sau antipatii.
Astazi, una dintre cele mai controversate este ROZUL. O culoare care in trecut nu prea a facut cariera, fiind in general asociat tineretii feminine.
Adevarata natura a rozului se leaga de sentimentul de calm pe care il induce, neutralizarea dezordinii, relaxarea si acceptarea, multumirea.
Din pacate prea multi il asociaza in mod automat fetitelor consumeriste prin educatie sau unei specii foarte dragi noua de ceva vreme, anume pitzipoancele de profesie.
Cum am ajuns insa la analize de genul asta?... S-a intamplat prin august sa ma aleg cu un celular LG Cookie roz. Un telefon touchscreen simpatic fara a fi outstanding, al carui soft lasa destul de mult de dorit mai ales datorita erorilor periodice, extrem de enervante. Lasand la o parte performantele, lumea surade discret cand il observa. Telefon de pitzi, deh. Numai datorita culorii, evident. Daca ar fi fost alb sau gri, ar fi fost doar "de gagici".
Asa ca am optat - din curiozitate - pentru o tastatura roz. Mediu tipic IT, reactie in bloc, extrem de virulenta, dar nesimulata.
Daca as fi purtat o pereche de pantofi roz sau un lac de unghii roz sau chiar o geanta, reactia ar fi fost minima. Dar tastatura...
Tastatura este un obiect recent, dar deja extrem de bine ancorat in imaginarul modern. Un barbat nu se mai defineste prin arme, cai, ci prin tehnologia folosita, indiferent ca vorbim de masina sau PC. Iar tastatura (ca dealtfel orice element hardware) este eminamente un atribut masculin, e bagheta magica a programatorului, a hackerului, e cea care il leaga de lumea virtuala unde el e the master, the king...este un simbol extrem de puternic.
Iar daca aceasta relativ simpla bucata de plastic devine roz, ceva e nelalocul lui, foarte nelalocul lui in peisaj. Orice programator va simti o lovitura in plex la vederea unei tastaturi roz. E ca si cum i-ai fi prezentat lui Goebbels tancuri roz defiland prin centrul Berlinului. E ca si cum sabia lui Parsifal ar fi roz.
Asta demonstreaza cat de sensibili suntem la vibratii si cat de mult ne definesc aceste vibratii, exprimate prin culoare. Teoretic, obiectul are aceleasi atribute, indiferent de culoare. Suntem insa parte integranta a unui imaginar care isi pune amprenta asupra perceptiei nostre asupra lumii.

Leapsa cu intrebari radicale

Leapsa de la Cristina. O serie de intrebari gen brain-storming la adresa propriei auguste si complexe personalitati.

Asadar:

1. Eşti într-o situaţie unde drepturile individului nu există. Trebuie să alegi între Umilinţă şi Bătaie. Tu ce alegi şi de ce?
BATAIA!!!! Deja e a posteriori faza! M-am batut cu boschetari, am atacat-o pe una care ma blocase in parcare si i-am indoit tabla de la Matiz! Spre groaza familiei, care ma vrea o doamna...

2. 3+4=5 este posibil?
Da, este. Pe la banci, ghisee etc

3. Dacă cineva mâine îţi pune pe masă 1 milion de euro şi îţi spune să omori pe cel mai bun prieten/a, ai face-o?
Nu, macar atata integritate morala mai am si eu!

4. Spui intotdeauna adevărul?
"Nu. Exista modalitati mai putin dureroase de sinucidere."

5. Eşti la un pas să îţi realizezi cel mai mare vis al tău. Pentru a reuşi trebuie să faci un compromis pe care în mod normal nu l-ai face. De reţinut e că de nu faci acel compromis s-a zis cu visul tau pentru todeauna. Ce faci?
Din experienta cred ca exista sanse 50-50%!

6. Ai inşelat, furat vreodată?
Am furat cand eram mica, eram cam cleptomana la un moment dat. Am si inselat, mi se parea cea mai buna solutie pe moment. (Paranteza: incepe sa semene cu discursul de sub patrafir).

7. Ce părere ai despre zicala: Creează-i unui om DORINŢĂ şi se va fute pe ele principii, vise etc.
Well...cred ca se intampla mai des decat ne place sa credem!

8. Ti s-a făcut vreodată o observaţie negativă în pat? Dacă da, care a fost aceasta.
Da. Din cauza ca purtam niste izmene groase, cu trandafirasi, stranse cu snur si care vin pana pe sub sani cu bata. :) Le am si acum, imi sunt dragi.

9. Eşti în situaţia de a decide într-o situaţie fără ieşire. Trebuie să ordoni moartea unui milion de oameni pentru a salva alţi 5 miliarde. Dacă nu-i sacrifici pe cei 1 milion, atunci vor muri toti. Care e decizia ta?
I-as telefona lui Bruce Willis, gaseste asta o iesire ca sa scape toti!

10. Ce aplicaţie/formulă matematică ne poate da raspunsul =123456789?
Deci: niciodata nu am avut la mate media mai mare de 5. Nu ma complexati va rog cu intrebari de astea!

11. Pentru ce sumă ţi-ai închiria timp de o săptămână partenera/ul?
E prea independent, nu cred ca se lasa inchiriat decat daca vrea dansu' :) (Inca mai tine la noi cu respectarea libertatii.)

12. Dacă nu ai avea ce mânca, ai da în cap cuiva?
Nu! M-as duce in padure sa culeg macris si bureti (m-a invatat tata sa-i cunosc pe cei comestibili).

13. Când ai făcut ultima oară sex și cu cine?
Cu cine: raspunsul e default. Cand: evident, martea si joiaaaaaaaa! :)

14. Îți prinzi partenerul în pat cu o altă persoană, în timp ce fac sex. Cum ai reacționa?
Sunt lasa. Prefer sa nu ma gandesc...

15. Dacă ai fi Dumnezeu pentru o zi care ar fi primele 7 lucruri pe care le-ai face?
Pai nu as face nimic...nu cred ca as putea face lucrurile mai bine decat El.

16. Dai bani la cerșetori?
Da. Dar sa nu fie tigani. Dau la copii si la batrani, dar ii previn sa nu cumpere tigari si rachiu.

17. Mâine e sfârşitul lumii. Ai 24 de ore la dipoziţie. Ce ai face în aceste 24 de ore?
Mi-as cere iertare de la cei pe care i-am suparat si m-as spovedi.

18. Eşti într-o celula de 2/2 cu încă un partener de 10 ani. În tot acest timp ai fost pus/ă la cele mai groaznice chinuri posibile. Într-o zi ţi se oferă posibilitatea de a scăpa de toate acestea. Trebuie doar să-i oferi cele mai groaznice chinuri colegului de celula timp de 2 ani. Ce alegi? Să te chinuie în continuare sau să-l chinui tu pe colegul de celulă?
Sunt o persoana delicata. Nu as rezista in puscarie nici o luna, daramite 10 ani. Nu se aplica.

19. Într-o zi te sună cineva şi îţi spune că ştie cel mai groaznic secret al tău. Dacă nu-i dai ce şi cât vrea va spune tuturor. Dacă s-ar afla, acel secret ar distruge tot ce ai clădit, ai pierde totul. Ce vei face în continuare?
Pai as fabrica la randul meu un motiv de santaj ca sa-l fac pe respectivu sa-si vada de treaba.

20. O părere personală obiectivă despre autorul care ţi-a trimis leapşa. Minim 50 de caractere.
Inteligenta, empatica, directa, ironica, partener de conversatie placut, as apela cu incredere la ea pt chestii capitale.

Nu am cui da leapsa mai departe prin blogareala, poate doar live. May I be excused?

Iasi: privegheri de octombrie

Manastirea Cetatuia







Panorama asupra CUG-ului


Manastirea Frumoasa









Ingerul cu o aripa





Manastirea Golia, in toata splendoarea, dupa inlaturarea schelelor

Vechiul oras imperial - Yasunari Kawabata

Vechiul oras imperial, pentru care Kawabata a luat Premiul Nobel, e o carte-cantec. O carte-tablou. E ca muzica traditionala japoneza: acorduri fine, dar precise si armonioase, contrapunctate de clipe de liniste, apoi izbucniri de coarde care insa nu depasesc niciodata limite subintelese.
E ca o pictura vie, in care nuante incarcate de ceremonial si simbol se impletesc dupa o lege nescrisa cu trairi interioare cizelate asemeni unui bonsai pretios. Rareori mi-a fost dat sa intalnesc un imaginar mai complex decat cel japonez: claritatea, puritatea, simplitatea acopera o bogatie surprinzatoare de sentimente, forme si miscari launtrice. Echilibrul dintre acestea este neverosimil, mai ales pentru un european.
Personajele - constiinte lucrate in filigran discret, isi cultiva trairile cu migala, iar atat de perimata expresie a comuniunii cu natura, de care ne-am ingretosat cu totii prin scoala, se reveleaza intr-un mod surprinzator. Popularul "sentiment al naturii" specific romantismului timpuriu european e o palida reflectare a ceea ce a generat arhipelagul nipon. Sa-ti legi viata in mod organic de sarbatoarea ciresilor infloriti, a bambusului, sa privesti fiecare picatura de ploaie, fiecare nuanta a fiecarei frunze dintr-un artar tomnatec - si toate aceste observatii sa le faci la fiecare pas si sa-ti modelezi fiinta in functie de ele, toate acestea sunt departe, foarte departe.
Dar cred ca ce frapeaza cel mai mult este, dezarmanta, neverosimila, puritatea. A negustorilor, a fetelor in chimonouri care spun povesti, a tesatorilor sau a gheiselor. Nu sunt un lector model, nu am fost si nu voi fi. De aceea, citind cartea, m-am trezit razand infundat, intr-o totala lipsa de pietate, citind despre lucruri care se cuvin ori nu se cuvin din perspectiva lui Chieko, spre exemplu.
Si mi-am dat seama ca lumea din vechiul Kyoto ramane suspendata undeva, ca intr-o veche pictura japoneza cu munti si pini blurati de ceturi fumuriu-verzui.

Eleganta ariciului

Pentru multi cartea asta poate fi considerata o gura de aer proaspat, in ciuda unor pacate stilistice evidente. Eleganta ariciului e un roman de idei. Populat de oameni-idei. In acelasi timp insa ofera o imagine extrem de vie si reala a insului si a conditiei umane de azi, de oriunde.
Eleganta vorbeste despre cochilii neconstientizate, existente traite exclusiv in plan interior, despre paradoxul inteligentei nesustinute de experienta, putrefactia spirituala a prezentului consumerist, penibilul care nu poate fi evitat prin ban...
In intreaga carte fascineaza jocul subtil, lichid, al granitei proteice intre fericire si nefericire. Pulseaza de asemenea, printre schiopatari retorice, o mare dragoste fata de tot ce inseamna genuin act cultural, intelectual. Renee e o adevarata gurmanda a intelectului: ea consuma cultura cu voracitate, niveland sfasieri interioare amorfe.
Eleganta ofera solutii, nu in chip declarativ sau programatic, dar le ofera, la modul ca acele solutii vor fi intrevazute doar de catre aceia care se afla efectiv in cautare. Solutii cum ar fi deschiderea. Sau simbolul calauzitor, floarea de camelie. Sau lectia de dozare a idealismului pana in punctul in care acesta isi pierde toxicitatea.
Muriel Barbery ofera o lume proaspata, vie, ca o planta salbatica de primavara, desi dominata de dansul hipnotic al ideii pure.

Let's do it, Romania sau mitul lui Sisif in varianta eco-postmodernista

Cand mi s-a propus sa particip pe 25 septembrie la aceasta actiune n-am ezitat sa accept. Insa stiam de la inceput ca, dincolo de satisfactia unui gest concret de a proteja chinuita natura a mileniului trei, ne vom alege - majoritatea participantilor - cu un gust amar.
Am fost repartizati intr-o padure din zona Barnova, nu departe de releul de la Bucium. O zona frumoasa, chiar foarte frumoasa as putea spune.


Tocmai acesta este si motivul pentru care acolo s-a construit un soi de zona de agrement, unde se poate pescui, juca paintball sau manca gratare haiducesti.
Ei bine, ajunsi la fata locului, voluntarii au constatat cu stupoare ca mormanul de gunoaie alocat era defapt o albie abrupta de parau pe care cei cu localul o transformasera in groapa de gunoi personala. Lumea s-a apucat de treaba cu simt de raspundere, sacii s-au umplut rapid: consumabile de bar, prezervative folosite, materiale de constructii, gunoi menajer, sticle, pungi de toate felurile, pampersi etc etc etc...


Spre final, cred, am avut parte de un moment sublim, apoteotic: a venit unul de la local si ne-a zis ceva de genul: "bei, nu va mai chinuiti degeaba ca noi tot aici ne vom arunca gunoiul si pe viitor!"
Dupa scormonit in gunoi cateva ore, dupa sobolanii morti deshumati, lumea s-a revoltat. S-a propus sesizarea autoritatilor etc, nu stiu daca se va reusi ceva, deoarece sunt sigura ca cei cu localul au relatii fix acolo unde trebuie...


M-am uitat azi si prin presa, ecourile actiunii sunt practic absente, numai gogomaniile basescianului big brother tin cap de afis. Mie insa nu-mi pare rau ca am mers: esential este ca am curatat un colt de NATURA, care este si va fi mereu, dincolo de actul de proprietate al unor indivizi fara minte si principii.
Concluzie: mai exista in tara asta atat de putini OAMENI incat nu stiu ce fel de viitor ne asteapta. Poate ceva gen Mad Max...