Pentru amatorii de gradinareala: flori de iulie

Vara aceasta, gradina de la Campulung e si mai frumoasa decat in anii trecuti. Vedeta sezonului sunt magnificele flori de ranunculus, zis si piciorul cocosului.
Prin februarie, am gasit in magazine bulbi de ranunculus. Nu prea stiam mare lucru despre aceste flori, dar pe eticheta pareau frumoase, asa ca am cumparat cateva pachete pentru mama. Acum, cand au inflorit, pot sa spun ca sunt magnifice: o combinatie intre trandafir si mac, culori vibrante, sunt primul lucru pe care il observi in gradina. Nu au parfum.

Trandafir tigrat:















Crin portocaliu, care a facut anul acesta flori enorme:

Maci albi zburliti si boemi:

Ceapa ciorii. Atrage albinele si fluturii ca un magnet:


Trandafir pestrit, rar am vazut asa ceva, mai mult prin reviste (nu stiu pe unde l-a dibuit mama):


Mac isladez, mare iubitor de soare:

Hortensii albe:







Alti maci islandezi:

Nalba salbatica:


Nu e trandafir, e ranunculus alb:


Garofite de munte:



Si mai jos o alta gradina, a l'americaine, la care lucreaza metodic si cu pasiune tanti Aurora & nenea Ovidiu. Asta cand nu prajituresc.

Testele pe animale: cosmetica si sange

Mai intai reclame. Multe reclame cu fete infiorator de perfecte, adesea celebre, frumuseti spotless, proiectand o aura de magie si glam oricarui produs cosmetic. Si orice femeie care priveste reclama ar trebui sa inteleaga faptul ca charmul e ceva la indemana, ca in 2 saptamani va avea un ten ca piersica, un corp de statuie greaca si un par ca Venus a lui Boticelli. Apoi cumperi produsul - fie el sampon, fard, perfector sau parfum. Adesea esti multumita, tenul tau chiar arata mai bine, parfumul chair te prinde iar fardul are o culoare fascinanta pe pleoape. Te bucuri, devii exuberanta si sigura pe tine cand iesi din casa. Poate vei fi complimentata, chiar invidiata de multi.
Dar de cate ori cand cumparam un produs cosmetic ne gandim la modul in care a fost acesta obtinut? In occident poate ca lumea e mai la curent cu practicile marilor companii legate de testarea produselor. Da, crema de fata miroase dragut, e fina si vine intr-un borcanas simpatic. Dar, initial, ea nu a aratat la fel: au fost doar niste ingrediente inca nedozate, adesea toxice pentru tesutul viu, cu potential cancerigen. Si ca sa se gaseasca doza sau combinatia optima de chimicale, cercetatorii, adesea afiliati marilor universitati, chinuie si ucid discret milioane de nefericite animale. Pisici cu tumori cauzate de diverse substante, iepuri carora le-au fost arse urechile cu diversi acizi, sobolani jupuiti de vii, maimute iradiate...e o lista infernal de lunga si oripilanta. Toate astea pentru ca in final o scarba cu zambet fals, o beyonce sau penelope cruz sau eva longoria sa mai prosteasca vreo cateva milioane de dezinformati sau indiferenti.
Evident, exista numeroase asociatii care lupta impotriva acestor practici sangeroase. Esential este ca oamenii sa fie informati si sa cumpere produse in cunostinta de cauza. Orice firma are teoretic obligatia sa scrie pe ambalajul produselor daca acestea au fost sau nu testate pe animale.
Gasiti pe internet liste cu firmele "curate", care se pare ca nu practica acest fel de testare. De exemplu aici.
Ma enervez cumplit cand ma gandesc la lucruri de genul asta. din pacate situatia e mult mai grava. Animalele sunt ucise si chinuite, insa la fel se intampla si cu oamenii. Se fac experimente cumplite si pe oameni, cei din lumea a treia, sau pe soldati. Se pun tot felul de otravuri in hrana unor natiuni intregi - vedeti Codex Alimentarius. Desi lumea sufera de criza de supraproductie, sunt tari in care inca se moare de foame - la propriu. Cui sa-i mai pese de animale...?
Homo homini lupus est. Mai mult nu stiu ce sa spun...

Himawari: saptamana japoneza la Iasi

Am inceput sa apreciez cultura japoneza cu multi ani in urma; punctul de plecare a fost un album foto aparut prin '82, aflat in biblioteca alor mei: il stiam pe de rost, imi era foarte drag datorita pozelor cu kimonouri, peisaje marine si gradini de nisip.




Apoi m-am scufundat in valurile marilor pictate, am contemplat simetricul Fuji, am calatorit cu Basho prin crangurile de bambus si n-am dormit nopti stand la filmele lui Kurosawa.
Astazi, in ciuda ploii, m-am dus la Festivalul Traditional Tanabata, desi mi-ar fi placut sa particip la toate activitatile saptamanii japoneze.

Origami, siruri de origami marcheza traseul catre festival.


Daca vrei, poti sa-ti alegi un pompon origami colorat si sa-l cumperi, nu sunt scumpe.




Biletele cu dorinte, agatate pe crengute delicate de bambus.

Demonstratie de manuire a evantaiului.