"Pe unde-s doamne, şi de când,
nu căuta! Cheia-i păstrată
în versul meu : ...Dar unde sunt
zăpezile de altă dată ?"
Francois Villon
nu căuta! Cheia-i păstrată
în versul meu : ...Dar unde sunt
zăpezile de altă dată ?"
Francois Villon
Iasii marilor iubiri...
Un titlu atat de simplu si frumos al unui album foto despre urbea noastra, realizat prin 1971 de catre Ion Miclea. Pe cand ai mei parinti erau studenti boemi si pletosi, pe cand Iasul nostru prafuit nu avea mall-uri, dar avea inca sufletul viu si cald.
Recent, am recuperat respectivul album, mustind a mucegai, dintr-o magazie uitata. M-a bulversat. Mi s-a facut pielea buburuze. Poze cu contrast prost ajustat, alb-negru...detalii neclare... DAR...
Era Iasul asa cum mi-l aduc eu aminte din copilarie, Iasul culturii traite, al artei intelese, al bucuriei de a cutreiera stradutele intortocheate, cu case vechi si interioare anacronice. Cu un Palat al Culturii neparazitat de santiere nenorocite, lasand frumusetea si eleganta stilului neobaroc sa uimeasca privitorul.
Cu un peisaj inca nesufocat de cartierele tembele de blocuri ceausiste, construite pe banda rulanta in cele mai nedorite locuri, stirbind eleganta putin desueta a arhitecturii capitalei moldave.
Mi-e dor de vechiul Iasi, ca de un bunic mort de mult timp, si rostesc in minte, odata cu Villon: ubi sunt...
