Iulie 2009
Marques. Cursivitate desavarsita intr-un haos de paradoxuri ale intelegerii si perceptiei. Da, perceptia scriiturii de catre cititor, cu toate simturile omeneste accesibile. Pe Marques il intelegi doar printr-o lectura holistica, plonjand cu toata fiinta in opera sa.
Despre dragoste si alti demoni te intampina direct si intens, cu aroma dulceaga si halucinanta a guaranei, cu parfumul compact si crud al boabelor de cacao rontaite de Bernarda, cu incantatiile tribale si dantelele spaniole amestecate cu leacuri africane ale Siervei Maria...
Evenimente, biografii relatate aproape cronicareste, detalii istorice cuminti si scolastice despre taramurile Noii Spanii...si peste toate acestea, insinuate cu naturalete, supranaturalul, halucinatia care vin sa mineze structura aparent docila a scrierii.
Placerea lui Marques de a distruge zagazul intre rational si fantastic/mitic este depasita doar de frumusetea stranie ce se degaja dintre randuri.
Spaime nenumite bantuie personajele, care traiesc precum in vis, cu vointa paralizata... tentativele de revenire la orice s-ar putea chema normalitate sunt exclusiv experimente gratuite, sortite esecului...esecului sau fiintarii in estetic, taramul de dincolo de bine si de rau.
''La jumătatea lui martie, riscurile turbării păreau îndepărtate. Marchizul,
recunoscător sorţii, îşi propuse să îndrepte trecutul şi să cucerească inima fetei lui
cureţeta fericirii sugerată de Abrenuncio. Îi consacră tot timpul lui. Încercă să înveţe s-o
pieptăne şi să-i împletească părul într-o coadă. Încercă s-o înveţe să fie o adevărată
albă, se strădui să-şi recapete de dragul ei visurile spulberate de nobil creol, să o
dezbare de obiceiul de a mînca saramură de iguană şi tocăniţă de tatu. Încercă aproape
totul, în afară de a-şi pune întrebarea dacă aceea era calea de a o face fericită.''
Dincolo de detaliile eclectice, pe alocuri morbide, dincolo de propensiunea spre maladiv, spre thanatic si baroc oniric, exotic, din Del amor... si nu numai se inalta, subtil dar constant, o inocenta si o comuniune profunda cu metafizicul in esenta sa, dincolo de valul metaforei...
''Sierva María nu înţelese niciodată ce se întîmplase cu Cayetano Delaura, de ce nu
se mai întorsese cu coşul plin de bunătăţi din tîrg şi cu pasiunea-i din nopţile acelea
fără saţ. Pe 29 mai, fără puterea de a mai rezista, visă iar fereastra deschisă spre un
cîmp acoperit de ninsoare, unde Cayetano Delaura nu se afla şi n-avea să se afle în
veci. Ţinea în poală un ciorchine de struguri aurii ce creşteau imediat la loc de cum îi
mînca. Dar de data asta nu lua boabele una cîte una, ci din două în două, ţinîndu-şi
aproape răsuflarea, căci tînjea cu înfrigurare să ajungă la ultima. Gardiana care intră s-o
pregătească pentru cea de a şasea exorcizare o găsi moartă de dragoste în pat, cu
ochii strălucitori şi pielea de prunc nou-născut. Şuviţele părului i se iveau în bucle pe
capul ras şi se vedeau crescînd.''
