Iunie 2009
Da, nici in acest miez de iunie nu am ajuns sa urc pe Rarau. Am reusit insa, cel putin, sa-l admir de pe culmea Magurii, sub soarele nenuantat al amiezii.
Practic, la asta se reduce orice incursiune facuta in Bucovina: a ajunge sau nu pe Rarau. Desi-i simt prezenta, respiratia cu parfum de rasina, ienupar si calcar, chiar din masina, inainte macar de a intra in depresiune Humorului. Si ma bucur in mod aproape dionisiac la fiecare curba a drumului (inca in reparatii), cand reusesc sa zaresc piscurile albastrii, magice, de o eleganta inefabila. Muntele acesta e ca un fel de vrajitoare Circe, iar imaginarul meu - Ulise prizonier al simbolului senin si atotputernic. Simbol -individual, probabil si colectiv, al unei libertati aproape prea frumoasa pentru a fi adevarata.
Desi risc sa ma poticnesc intr-un excesiv lirism demn de atasamentul lui Hogas pentru tinuturile Neamtului, zic eu ca totusi merita...
Ca sa ajungi pe Rarau, sunt mai multe trasee, iar eu, tata si Shogun am ales traseul Magurii - cel mai idilic dintre toate.
Intai, urci prin padurea tacuta, in care fragii inca nu-s copti iar ferigile se lafaie la umbra.
Magura in sine e un platou lenes, patria florilor de fan, a cabanelor de barne si al plantelor de leac. Poarta catre acest loc magnific e un simplu grilaj din molid, strajuit de-o cruce stramba, dar convingatoare. Granita intre sacru si profan, catapeteasma acestei Biserici vii care e muntele.
Tata (pasionat de fitoterapie) si-a refacut rezerva de flori de merisor, care te-ajuta sa dormi neintors, in timp ce Shogun il privea cam plictisit si ironic.
Am regasit stanca mea de calcar neschimbata, impodobita cu garofite de munte si macesi infloriti. Paradis mineral si vegetal deopotriva...
Tata a descoperit o fosila de corali. Generos cum e, s-a oferit sa mi-o dea mie, dar am negociat sa o slefuiasca mai intai. Fiecare cu micile lui obsesii, deh!
Am admirat Raraul de la distanta si-am constatat ca vecinul sau, masivul Giumalau, nu mai are petice de zapada, ceea ce inseamna ca intr-adevar, vara s-a instalat cu adevarat.
Expeditia s-a incheiat in urma foamei unanime si a faptului ca de mancare nu aveam decat bomboane silvana si apa de izvor...
