14 martie, 2010

Boala confortului



confortul...trebuie sa admit ca toate incercarile mele de a rupe dependenta de confort au esuat in mod constant. e greu sa depinzi de asa ceva, pentru ca orice seara in care trebuie sa adormi in alta parte, orice concediu sau deplasare devine un chin.
e o repulsie pe care cu greu o pot controla - ideea ca patul in care trebuie sa dorm, lenjeria, au fost folosite de alti nu stiu cati necunoscuti... oricat de curate par cearsafurile la o pensiune, mi se face pielea de gaina cand ma bag in pat...si incerc apoi sa ma misc cat mai putin, sa vin in contact cat mai putin cu asternutul...de multe ori dimineata ma trezesc in aceeasi pozitie in care am adormit...
dar jalea e abia cand trebuie sa fac dus...ma duc intai si inspectez atent cabina de dus, daca mi se nazare ca e nevoie o clatesc vreo 10-20 minute cu apa fierbinte, apoi ma strecor inauntru si torn pe mine jumate de flacon de gel. toate aceste operatiuni le fac cu muschii contractati, respiratia superficiala si pupilele marite.
evident, se poate si mult mai rau, de exemplu sa dorm prin vreun apartament care musteste de igrasie, de miros de naftalina si cu baia cu covorase soioase, trasnind a canalizare.
dupa cate o astfel de experienta, revenirea acasa e o binecuvantare...respir adanc, mai execut un dus, apoi ma refugiez in barlog si savurez fiecare pernuta, patura, cana de ceai, cookie si fotoliu.

evident, cei care au ocazia sa ma observe m-au asigurat parinteste ca sunt putin maniaca...mai ales dupa refuzul meu obstinat de a imi imprumuta hainele sau cosmeticele...

nu ma intereseaza ce spune Jung. mai acceptabile ar fi in schimb conceptiile emise de antropologi sau de cei specializati in imagologie.
G. Bachelard spunea simplu despre indivizii obsedati de curatenie, de confort, ca sunt niste idealisti inofensivisi, dezechilibrati, dominati de un sigur element. studiile lui despre imaginarul elementelor primordiale imi sunt dragi, mai ales acea ''psychologie des eaux'' din L'eau et les reves: ''aimer une image, c'est trouver sans le savoir une metaphore nouvelle pour un amour ancien.'' ... toata viata noastra se reduce la extrem de putine nuclee, proteice, dar suntem suficient de ignoranti sau plictisiti ca sa nu mai bagam de seama iluzia si sa ne bucuram de ceea ce numim satisfacuti schimbare , varietate...


in consecinta imi rezerv dreptul sa colectionez pernute jacquard vert-mousse sau gris-perle, sa am cinci geluri de dus si sa fiu victima tabieturilor desuete si nevrotice...