Ianuarie 2010
Am pornit spre CinemaCity cu o prejudecata, in urma vizionarii trailerului si accesarii site-ului: Sherlock Holmes nu-mi va placea.
Dar am avut totusi rabdare pana la sfarsit.
Filmul are o regie bine inchegata. E lucrat minutios, s-a muncit mult la scenariu si la reconstituirea fidela a atmosferei de epoca: de la Parlamentul englez la mahalalele sordide si noroioase ale cetoasei Londre.
De ce nu mi-a placut, totusi?
In primul rand, muzica: probabil s-a dorit ceva original, dar mie mi s-a parut doar obositoare si excesiv de lipsita de armonie, ca un soi de tablou impresionist presarat cu ciupeala nevrotica de coarde.
Actiunea are ritm alert, te tine in priza – nimic de reprosat.
Problema lui Guy Ritchie cred ca e totusi la sectiunea “plot” (a se vedea Wayne C. Booth cu a sa teorie despre plot si story). Nu e catchy! Orice s-ar spune, lipseste scanteia care face povestea. Personajul negativ nu are forta, fiind propulsat de un background de practical magic de mana a doua. Finalul e penibil – ma refer aici la scena apoteotica de pe schelele de la
Au si un caine, un bulldog, care genereaza glumite nesarate intre personaje – exact ca in filmuletele cretine de la Disney, unde mereu e cate un animal responsabil cu partea funny.
Morala: daca vreti sa-l vedeti (e totusi un film acceptabil), nu merita la cinema. Decat daca sunteti impatimiti ai genului.
