Cred ca ni se intampla multora...auzim undeva - la radio sau aiurea-o piesa. O line melodica, o frantura hoinara. Si, din motive nu intotdeauna clare, incepe sa ne obsedeze. Mai rau e insa cand nu cunosti identitatea respectivei muzici. Mie mi se intampla des asa ceva. In general, dupa cateva google-uri, reusesc sa gasesc piesa. O ascult apoi pana ma exorcizez, pana-mi trece nebuneala...Beatles cu Norwegian wood, Simfonia destinului de Ceaicovsky sau suitele pentru violoncel ale lui Bach...
Acum vreo zece ani, chiar mai bine, am auzit intr-un film o arie. Unul dintre cele mai armonioase si melodioase duete de opera pe care-mi fusese dat sa le aud. Doua voci feminine murmurau un refren, greu insa de descifrat. Am crezut initial ca e din Cosi fan tutte sau Nunta lui Figaro. Fals. In decursul anilor ce au urmat, am mai auzit respectiva arie de inca vreo cateva ori, dar de fiecare data circumstantele erau total nefavorabile aflarii sursei.
A afla identitatea ariei devenise deja un soi de mini quete personelle, un fel de joc de-a Ahab si Moby Dick.
Am ascultat metodic Mozart, Rossini, Verdi, Bizet...nimic. Mi-am extins cautarile in locuri fara speranta, inclusiv la Wagner. Iar nimic. Deja ma amuzam nevrotic, intrebandu-ma daca am sa aflu vreodata.
Zilele trecute am zacut o zi acasa, gratie unei viroze. Hoinaream pe you-tube, la intamplare. De la Maria Callas am ajuns la Casta Diva. De la Casta Diva am ajuns la Operababes, si-am click-uit la intamplare pe o intrare marcata "Lakmé" - avea o poza intriganta: doua plame tatuate ocrotind o floare. Si, absenta cum eram, mi-a sarit efectiv inima din piept cand am recunoscut vechiul meu dusman: aria sfidatoare, gratioasa, a invadat camera. Am ras cu pofta minute bune.
Lakmé, opera compusa de Leo Delibes...Duetul florilor.
"Sous le dôme épais
Où le blanc jasmin
À la rose s’assemble
Sur la rive en fleurs,
Riant au matin
Viens, descendons ensemble.
Où le blanc jasmin
À la rose s’assemble
Sur la rive en fleurs,
Riant au matin
Viens, descendons ensemble.
Doucement glissons de son flot charmant
Suivons le courant fuyant
Dans l’onde frémissante
D’une main nonchalante
Viens, gagnons le bord,
Où la source dort et
L’oiseau, l’oiseau chante."
