Noiemiebrie 2009
Dincolo de popularitatea lui Avatar, dincolo de controversele iscate, filmul este, fara drept de apel, cel putin excelent. Fie si numai pentru faptul ca James Cameron reuseste sa se impuna, sa creeze o lume fictiva independenta, suficienta siesi. Cum doar putine alte pelicule au reusit, gen LOTR, de exemplu.
Mesajul filmului e de bun simt: anti-war, pro-environmentalist.
Personajele, desi in mare parte activand in mediul virtual, sunt lucrate fin, au o consistenta fantastica, pe care nu credeam s-o poata oferi grafica virtuala.
Cred insa ca principalul lucru care capteaza la Avatar si umple salile de cinema e pur si simplu frumusetea acelei lumi - Pandora - o frumusete care efectiv te infioara. Ti se face pielea ca de gaina cand privesti 3d jungla fluorescenta, salbatica si delicata deopotriva.
Sau muntii plutitori, sau copacul sacru, sau silueta elfica a lui Neytiri strecurandu-se printre liane.
Imi place sa cred ca acesta e doar inceputul unei noi varste a cinematografiei, care abia acum incepe sa-si descopere adevaratul potential. Sau poate ca defapt e mai mult. Poate ca deja nu mai vorbim de cinematografie, ci de o modalitate cu totul noua de interactiune a individului cu fictivul, care asteapta sa primeasca un nume.
