Despre Marea Britanie, paradoxuri

Modul in care am interactionat cu Marea Britanie este marcat de paradox. Totul pare acolo sooo right. Atata ordine, atata organizare, atata grija pentru detaliu. Infrastructura e coplesitoare, secolele de imperialism vorbesc din fiecare cladire, strada sau statie de transport in comun.
Fiecare bucatica de teren e minutios lucrata, cultivata.

Fiecare eticheta de produs este editata grijuliu, preocuparea pentru client este impresionanta.
Casele, daca ai curiozitatea sa tragi cu ochiul, sunt cozy, extrem de practice si bine gandite. Majoritatea au mici gradini cochete din care nu lipsesc trandafirii si hortensiile.

Totul e bine facut, bine construit, mare si niciodata lipsit de sens sau utilitate.
Sali de cinema, restaurante, magazine - multe lucruri frumoase, de toate felurile - clasice, vintage sau bizare ori moderne in sensul autentic al cuvantului.
Liniste. Verdeata.
Evidenta politete britanica se face mereu simtita, ei isi cer scuze sau multumesc precum respira.
Well...
Paradoxul, cum spuneam.
Dupa vreo 10 zile de sedere, lipsite de vreun incident neplacut sau de alte probleme, ceva incepuse sa scartaie in forul meu interior. Disconfortul, greu de definit, a devenit acut, am inceput sa numar cu disperare zilele pana cand trebuia sa iau autocarul spre Luton, de unde aveam avion spre Bacau.
Mintea mea era ca pe jar, nu puteam sa imi clarific ce se intampla.
Am facut o lista cu ce nu-mi pria:
-mancarea, in mare parte fara gust, cu iz artificial;
-numarul foarte mare de orientali, ceea ce imi crea perpetua senzatie ca sunt inconjurata de tigani;
-rautacismele localnicilor, dealtfel bine mascate de mai sus pomenita politete...Oh, dear!
-atmosfera de lancezeala permanenta;
-imigrantii ipocriti, pozand cu disperare in oameni fericiti desi depresia lor e o stare de fapt evidenta;
-preturile exorbitante.

Si...cam atat. Ce-am enumerat mai sus nu constituie argumente cu mare greutate, tin mai mult de o perceptie subiectiva.
Ceea ce ma face sa concluzionez ca imposibilitatea mea de a ma atasa de UK e de natura "energetica", e acolo un "vibe" cu care sucita mea persoana nu a reusit deloc sa se armonizeze.
Probabil ca o perioada mai indelungata petrecuta pe insula m-ar fi indemnat spre alcoolism si spre consumul irational de potato chips.
Am revenit in tara, iar primul lucru a fost sa mananc un pumn de prune nespalate si o rosie bine coapta, zemoasa.