S-a dus. Cu bune si cu rele, apartinand unei epoci pe care eu o asociez mereu imaginii femeilor adevarate. Femeilor care stiau sa traiasca, sa se accepte asa cum sunt, raspandind in jurul lor o aura fascinanta de senzualitate, naturalete si glam. Fara anorexie, fara exhibitionism disperat.
O sa ne fie dor de zambetul lui Liz Taylor...si de ochii ei presupusi a fi fost mov...
o, daaaa!
RăspundețiȘtergere