Banale histoire d'un après midi

Sucker Punch: despre fantezie, abuz si tinute pin-up

Initial am crezut ca e un film semi-porno pentru pustani sau gameri intarziati. Nu e insa chiar asa. E un film in care realitatea cruda a abuzului se impleteste cu fantezia hiperbolizanta. Trupuri tinere, fragede, perfecte, fard glamour, tinute pin-up, bucle si lacrimi.
Decoruri horror, scorojite, halucinante.
Incoerenta. Inchipuiri puerile, intense, disperate, hiper-conturate.
Pe scurt, o disperata dorinta de libertate exprimata caleidoscopic.
Merita vazut. Nu mergeti daca va stiti extrem de conservatoristi sau daca aveti copii dupa voi.

Culturalizare: Tosca

Desi nu intotdeauna spectacolele de opera din Iasi sunt la inaltime, apreciez constant faptul ca totusi locuiesc intr-un oras unde mai ai ocazia sa te convingi ca actele de cultura nu au disparut de tot. Faptul ca in general salile sunt pline ma bucura, imi da o senzatie de securitate intelectuala, fiindca stiu ca mai exista si altfel de oameni decat pitecantropii de bazar sau ieftinii visatori vampirofili.
Mi-a parut bine ca am luat bilete pentru Tosca de ieri-seara. A fost un spectacol curat, muncit. Irina Scafaru - soprana, are o voce placuta, delicata. Cavaradossi - debutant, pletos, cu cizme lungi (ca sa-l citez pe Petrica, in calitate de diletant de ocazie), si ma bucura faptul. Fiindca - trebuie sa recunoastem, majoritatea eroilor din opere sunt tineri, frumosi, romantici à la sturm und drang, iar un cantaret pierde mult daca nu se suprapune profilului personajului, oricat de buna i-ar fi vocea. O Tosca, o Violetta sau o Mimi supraponderala nu prea convinge.
Cultura nu va supravietui prin decizii de guvern, sau pseudo-guvern, ea va supravietui prin oamenii care o creeaza si prin cei care o adopta. Asa ca mergeti la spectacole clasice, intru perenitatea frumusetii consacrate de timp! :)

Bye bye Liz

S-a dus. Cu bune si cu rele, apartinand unei epoci pe care eu o asociez mereu imaginii femeilor adevarate. Femeilor care stiau sa traiasca, sa se accepte asa cum sunt, raspandind in jurul lor o aura fascinanta de senzualitate, naturalete si glam. Fara anorexie, fara exhibitionism disperat.
O sa ne fie dor de zambetul lui Liz Taylor...si de ochii ei presupusi a fi fost mov...

Recviem pentru florile de cires

E vremea festivalului florilor de cires in Japonia, cand aleile parcurilor se transforma intr-un spatiu sacru, intr-un templu al frumusetii desavarsite.

Insa...

Tolkien reloaded

Iarna care tocmai se incheie mi-au tinut de urat cartile lui Tolkien, iar cand am vazut in librarie o editie editata atat de frumos a Hobbitului, n-am putut sa nu o cumpar.
Recunosc faptul ca m-a prins microbul prozei tolkiene si ma gandesc cum acest introvertit profesor de istorie a avut atat de mult de oferit unei umanitati lipsite de speranta in urma celui de al doilea razboi mondial si nu numai.
Cartile lui transcend generatiile si trendurile, oferind una dintre cele mai impresionante imagini a confruntarii arhetipale intre lumina si intuneric.

The king's speech

Joi am hotarat ca e cazul sa vad si eu King's speech, asa ca am rezervat pe vineri seara locurile mele preferate la Cinemacity. Suc de piersici si ciocolata cu menta.
Pe scurt, vorbim de un film mare. Un film de calitate.
Personal, nu cred ca intra in categoria "wow the crowd". E greu de privit, nu e o productie confortabila. Contorsionat. Asta au si intentionat producatorii, cred.
Ceea ce m-a impresionat la prima vedere a fost filmare, o filmare de exceptie, neconventionala, artistica si realista deopotriva. Simti texturile tapiseriilor, simti in piept praful care iese din podele.
Epopeea psiho-lingvistica a lui Bertie este realista, obositor de realista, cred ca risti sa ramai balbait vreo 2 zile dupa vizionare sau sa intampini ceva dificultati la exprimarea in public.
Muzica exceptionala. Umor englezesc.
Mergeti si-l vedeti, dar in dispozitia potrivita.

Manastirea Sfantul Mina

O stiam de mult, asezata pe varful unui deal in drumul spre Campulung. Si imi tot doream sa urc pana acolo, sa vad de aproape acoperisul rosu, si sa admir panorama. Astazi am ajuns in sfarsit. Manastirea Sfantul Mina din Rosiori, judetul Suceava. Un complex mare, unde se lucreaza intens la amenajari, dar slujindu-se zilnic Sfanta Liturghie. Am fost ghidati cu multa amabilitate de catre un parinte, vizitand biserica mare si un paraclis micut, dar decorat ca o bijuterie.
Locul acesta frumos, vecin cu muntii, are o veche traditie monastica, reiterata din initiativa localnicilor dupa '89.
Cu siguranta voi reveni.

Zapada

Zapada...multa zapada in acest martie zgribulit.