23 aprilie, 2010

Voci uitate 2




Ma doare capul din cauza lentilelor de contact si resimt o acuta stare de supra-saturare vis-a-vis de multe...
Cum spuneam intr-o alta postare, cu ceva timp in urma, cred ca printre pacatele capitale ale generatiei actuale e uitarea. Un carpe diem distorsionat, care dizolva in indiferenta si, eventual, in cinism superficial, orice element al imaginarului care nu apartine prezentului...
Probabil ca daca Piaf mi-ar asculta gandurile, ar rade molipsitor, cu buzele rujate intens pana la urechi, si, cu un gest boem, cochet si abrupt deopotriva, ar da din mana a paguba si-ar mai trage un fum de tigara in piept...si-ar zice: "Je m'en fous pas mal!" ...Mon Legionnaire.
Frehel, cu vocea ei groasa, volubila, dar subtila, ar zice ca nici nu se astepta la mai mult - La Java Bleue...ce qui vraiment compte,c'est la Java Bleue...

Daca despre Edith Piaf se mai stie cate ceva de cand cu filmul, pe nume cum ar fi Rina Ketty si Lucienne Delyle s-a asternut complet uitarea.



Nimeni nu mai danseaza tangouri ca Nuits sans toi sau Mon amant de Saint Jean...
Nu cred ca avem dreptul sa afirmam que c'est du passe, n'en parlons plus...
Unless "I'm a barbie girl...in a barbie world!"...or so

04 aprilie, 2010

Khristos anesti ek nekron!




Hristos a inviat!

Ascultati troparul Invierii cantat la Manastirea Valaam -
click aici.

Khristos anesti ek nekron,
Thanato thanaton patisas,
Kai tis en tis mnimasi
Zo-in kharisamenos!


01 aprilie, 2010

Mda...un palat uitat de cateva generatii




Dupa vreo 10 minute de google m-am lamurit cum e cu cladirea vis-a-vis de BCU. E vorba, nici mai mult nici mai putin, de fostul palat al familiei Sturza, construit la inceputul secolului XIX dupa un proiect al lui Gheorghe Asachi. Cladirea echivala cu un adevarat mall contemporan, centru monden adapostind inclusiv Jockey Club-ul. Mai multe detalii gasiti aici.



A fost daramat in 1960. O viata prea scurta pentru o constructie atat de frumoasa.

Nedumerire arhitectonica

In general, nu ma pot abtine sa nu rasfoiesc site-urile cu vechituri, poze antice si souveniruri din perioada comunista.
Tocmai am trecut in revista forumul Tramclub, unde, printre multe alte poze cu Iasul vechi, am gasit urmatoarea imagine:


Poza infatiseaza intersectia de la BCU, undeva prin perioada interbelica. Ceea ce ma surprinde este faptul ca vis-a-vis de Biblioteca Universitara (pe locul actualului Parc al Voievozilor) se afla pe atunci o cladire; in poza se observa doar un colt decorat cu o colonada, si-o frantura de firma.
Are cineva idee despre ce cladire e vorba?

30 martie, 2010

Instantanee de Paste


Acum 27 ani, impartind un iepure cu varul Luci


Unii au fost fideli blugilor inca din tinerete...



Primavara cu stupi si pomi grei de floare in regiunea Cotnarilor


Iar pe malul Moldovei vremea se schimba de 7 ori in 2 ore






Giumalaul si Raraul - look amenintator si pudrat inca de nameti





29 martie, 2010

Foamea din Postul Mare


Parfum de sfarsit al Postului Mare, cu geamuri lustruite, fum din gradini si aroma primelor verdeturi...Iar mai cu seama, in ultima saptamana, o foame arhetipala. O foame care ma duce cu gandul la Flaubert, la bijuteria sa numita La temptation de Saint Antoine. In desert, cel rau il ispiteste pe Sfantul Antonie, caruia sacalii pesemne-i calcasera chilia, furand painea si spargand ulciorul cu apa:

"Alors il se relève en sursaut.

Ai-je rêvé?… c'était si net que j'en doute. La langue me brûle! J'ai soif!

Il entre dans sa cabane, et tâte au hasard, partout.

Le sol est humide!… Est-ce qu'il a plu? Tiens! des morceaux! ma cruche brisée!… mais l'outre?

Il la trouve.

Vide! complètement vide!

Pour descendre jusqu'au fleuve, il me faudrait trois heures au moins, et la nuit est si profonde que je n'y verrais pas à me conduire. Mes entrailles se tordent. Où est le pain?

Après avoir cherché longtemps, il ramasse une croûte moins grosse qu'un oeuf.

Comment? Les chacals l'auront pris? Ah, malédiction!

Et, de fureur, il jette le pain par terre.

A peine ce geste est-il fait qu'une table est là, couverte de toutes les choses bonnes à manger.

La nappe de byssus, striée comme les bandelettes des sphinx, produit d'elle-même des ondulations lumineuses. Il y a dessus d'énormes quartiers de viandes rouges, de grands poissons, des oiseaux avec leurs plumes, des quadrupèdes avec leurs poils, des fruits d'une coloration presque humaine; et des morceaux de glace blanche et des buires de cristal violet se renvoient des feux. Antoine distingue au milieu de la table un sanglier fumant par tous ses pores, les pattes sous le ventre, les yeux à demi clos;—et l'idée de pouvoir manger cette bête formidable le réjouit extrêmement. Puis, ce sont des choses qu'il n'a jamais vues, des hachis noirs, des gelées couleur d'or, des ragoûts où flottent des champignons comme des nénuphars sur des étangs, des mousses si légères qu'elles ressemblent à des nuages.

Et l'arôme de tout cela lui apports l'odeur salée de l'Océan, la fraîcheur des fontaines, le grand parfum des bois. Il dilate ses narines tant qu'il peut; il en bave; il se dit qu'il en a pour un an, pour dix ans, pour sa vie entière!

A mesure qu'il promène sur les mets ses yeux écarquillés, d'autres s'accumulent, formant une pyramide, dont les angles s'écroulent. Les vins se mettent à couler, les poissons à palpiter, le sang dans les plats bouillonne, la pulpe des fruits s'avance comme des lèvres amoureuses; et la table monte jusqu'à sa poitrine, jusqu'à son menton,—ne portant qu'une seule assiette et qu'un seul pain, qui se trouvent juste en face de lui.

Il va saisir le pain. D'autres pains se présentent.

Pour moi!… tous! mais …

Antoine recule.

Au lieu d'un qu'il y avait, en voilà!… C'est un miracle, alors, le même que fit le Seigneur!…

Dans quel but? Eh! tout le reste n'est pas moins incompréhensibles! Ah! démon, va-t'en! va-t'en!

Il donne un coup de pied dans la table. Elle disparaît.

Plus rien?—non!

Il respire largement.

Ah! la tentation était forte. Mais comme je m'en suis délivré!"

De cateva zile eu una stau mai mult prin bucatarie, prada foamei, si suprasolicit cuptorul...din care se revarsa tavi pline de pateuri cu verdeata, cartofi gratinati si, ocazional, peste...


16 martie, 2010

Tehnica Mirabilia


Niste buni amici, proaspeti parinti ai unui bebelus mereu bolnav, au reusit fara sa vrea sa ma lase cu gura cascata pe ziua de azi...
Oamenii m-au rugat sa caut prin farmacii un dispozitiv de "extragere a secretiilor nazale" la copii - cu alte cuvinte un aparat de extras mucii din nas...am ridicat din sprancene si-am zis okaaaay...apoi m-am infiintat la tanti farmacista. Cumpar device-ul si, curioasa, il desfac imediat ce ajung acasa, pentru a afla pe ce principiu functioneaza. Stupoare: nu tu baterie, nu tu circuit electronic, nici macar vreo pompita manuala...
Tehnica folosita de "extragator" este sublima, te lasa fara grai: bagi un capat in nasul copilului (vai de sufletul lui, copil) si alalalt capat...il conectezi la aspirator. Da, la ASPIRATOR, ala cu care faceti curat prin casa si aspirati praful si mizeria de pe podea!
Ce HistoQuest si TissueFAXS, ce algoritm de detectare a nucleilor celulari, ce statistici pe populatii de evenimente in scattergrame, ce markeri negativi si linkare...nuuu, frate!
Tehnica adevarata aici se ascunde: la scos mucii din nasul copiilor cu aspiratorul Electrolux printr-un sistem de tuburi din plastic!

Imi dau demisia din umanitate...