O transformare...

 De la 1  luna la 9 luni

Despre lut, chirpici si istorie

Adevarata istorie n-a locuit niciodata in tratate, manuale sau prelegeri academice. Ea poate insa fi descoperita si traita pe unde nici nu te astepti: prin gradinile de zarzavat ale oamenilor, pe sub frunze cazute, prin lanuri de porumb sau subsoluri de "magazin mixt"... practic  oriunde, numai pe hartie nu.
Satul cu bisericuta alba inchinata Sfintei Parascheva stie despre istorie mult mai mult decat s-ar crede. Asezat pe unul dintre dealurile nesfarsite ce strajuiesc secetoasa vale a Jijiei, populat de ciocarlii, grauri stricaciosi, greieri si soareci de camp, satul si imprejurimile sale pastreaza povestea atator generatii, care au vietuit acolo cu mult inaintea marilor cetati care se lauda cu faurirea istoriei.
Lanurile fosnesc iar radacinile intalnesc mereu in solul argilos bucati de silex cioplit de omul de acum mii de ani. Ciocane neolitice, varfuri de sageti si cioburi de oale sunt adesea scoase la iveala de pluguri. Evident, mai nimeni nu le baga in seama, dar ele sunt acolo, uneori atat de perfect lucrate si conservate, spunandu-si povestea oricui s-ar intampla sa se impiedice de ele.
Tractoarele trec an de an peste gorganele (movilele) din ogoare, stravechi morminte ale unor mari capetenii din epoca pietrei sau a bronzului, ingropati cu tot cu neveste, cai si bunuri.
Satenii  merg la fantana, iau apa, sporovaiesc despre ploaie sau vite si isi trec privirea catre apus, peste gorgan,  fara teama. Candva, probabil, tribul nici nu indraznea sa se apropie de locul respectiv decat cu ofrande si incantatiile cuvenite unui defunct razboinic.

Cobori din tren si iata, in gara, alaturi de cateva gaste, vitei si parfum de pelin uscat, istoria e prima care te intampina. Cladirea garii e adevarat monument arhitectonic, construit de germani, frapand privirea obisnuita doar cu casute modeste din chirpici. Asta pentru ca in timpul celui de al doilea razboi mondial valea Jijiei marca linia frontului ruso-german. Pe un deal - rusii, pe celalalt - nemtii, schimb de obuze cat cuprinde, pe vale satele - transformate in camp de lupta.



Germanii si-au construit cale ferata, gari trainice din caramida rosie, pentru ca ai lor sa aiba permanent munitie si provizii.

Si fiindca razboiul acela nu a fost joaca, au murit puhoi de oameni - nemti, rusi si romani. Atat de multi nemti au fost ucisi incat, la finele razboiului, pe dealul de langa gara, statul german a construit un mausoleu unde au fost depusi soldatii morti, mausoleu care exista si astazi, fiind numit simplu "la Monument" de catre localnici, care isi pasc linistiti animalele pe pajistea din jur.



Insa urmele marelui razboi nu au fost sterse sau catalogate in totalitate nici macar de catre germani.
Pe unde nu te astepti dai de obuze sau ramasite umane neinhumate crestineste.
Aici nu pot sa nu pomenesc de lutaria de la "Movila".

Movila e ...o movila nu foarte inalta, chiar pe drumul inspre gara, la mijlocul distantei intre cele doua dealuri. Fiind din argila galbena, din "lut" mai exact, satenii extrag de acolo carute intregi de huma, din care apoi fac chirpici, in amestec cu paie si balegar. Mai toate casele din zona sunt facute din chirpici, lutul e omiprezent in gospodarie.
Cu ani in urma, participand si eu la o "sesiune" de adus lut, am avut bafta impreuna cu varul Relu sa se intepeneasca lopata  intr-o tibie umana. Pana la urma am dezgropat un schelet uman intreg, care zacea de decenii cazut cumva pe o parte, asa  cum cazuse pesemne rapus. Parea sa fi fost tanar, probabil german dupa parerea unora care se pricep...i-au analizat dantura - intacta si perfecta, cat si forma craniului. Lipseau din schelet labele picioarelor, cine mai luase lut de acolo inaintea nostra nu bagase de seama, fiind oscioare mici.
Scheletul a provocat suficienta tulburare in familie, oamenii se pricopsisera cu un schelet de care se simteau cumva responsabili. Asa ca, dupa ceva sfat, osemintele tanarului au fost puse intr-o desaga curata de panza facuta de matusa Talita, a fost chemat preotul, s-a citit slujba de inmormantare, de dezlegare, apoi si-au gasit odihna in  cimitirul satului, in "mormantul eroului necunoscut", strajuite de salcami, flori de camp si trandafiri salbatici.



Cate oase de soldati vor fi fiind parte din gospodariile oamenilor, parte din odai si vetre, numai bunul Dumnezeu stie.

 

Cate suflete strivite de tavalugul razboielor inca mai cauta pacea prin bahne si lanuri, iarasi numai Dumnezeu stie.
Insa lutul ramane lut, a fost dintotdeauna parte din case si din oameni, si va fi asa, al tuturor si al nimanui deopotriva, pana in veac, pentru ca lutul e adevaratul trup al istoriei.

Am ajuns si Craciunul lui 2012, in ciuda prognozelor...

                                                          

Radiografia unei zile: Primul Mos

Sfantul Nicolae a iubit mult copiii, spune traditia ortodoxa. Fiind extrem de bogat, acest sfant nascut in Orientul Mijlociu facea adesea daruri - si darurile sale erau mereu providentiale pentru cei ce le primeau.

Iar sarbatoarea Sfantului a ramas asociata unei frumoase traditii, emotiilor celor mici - si nu numai, care spera sa gaseasca ceva in ghetute. Preferabil nu haine :)
Suna probabil a sablon, dar  cu adevarat putine lucruri egaleaza bucuria autentica a unuia mic in fata unei surprize, a unei jucarii noi.
Iustin tocmai a implinit 8 luni. Mosul i-a lasat in papucei un trenulet haios din lemn, populat de cuburi, condus de un motan si un catel. La inceput s-a uitat putin pierdut, apoi a tabarat asupra cadoului. Vreo ora si jumatate n-am mai avut grija lui: a fost foarte OCUPAT...

Pentru aceste momente simple si frumoase sa multumim Sfantului Nicolae!

Jucarii pentru bebelusi. Si nu numai...

De cand Iustin a inceput sa manifeste interes fata de obiectele din jur, pe la 2 luni, mi-am pus problema jucariilor. Incet incet am redescoperit microbul jucariilor - fata de care am avut mare "evlavie" cat am fost si eu copil, iar acum exploram impreuna tot felul de minunatii care prin anii 80 erau de neconceput.
Astazi, oferta este naucitoare. Te pierzi. Nu stii ce sa alegi.
Apoi, ca sa descalcesc situatia, mi-am spus simplu: mai, ce vreau eu ca jucaria sa-i ofere copilului meu? Ca sa-l arestez in patut alaturi de o zornaitoare sau un plush chinezesc gen Tweety al carui principal atribut este naparlirea de puf mi s-a parut cam trist.
Am performat cercetari pe allmighty net si mi-am trasat niste linii de interes: in primul rand sa nu prezinte jucaria pericole: naparlirea plusurilor, parti care cad si pot fi inghitite, materiale toxice.
Apoi  am ales jucarii vesele, multifunctionale, care pot fi folosite o perioada mai indelungata.
Am evitat si evit cu obstinatie jucariile electronice si asa-zis interactive: copilul apasa  pe butoane fara sa invete nimic, fara sa faca vreo conexiune, ca un cimpanzeu, ba chiar mai rau. Creativitate 0. Cui sa-i trebuiasca un urs care spune povesti cu o voce creepy, de android???
Studiindu-l pe Iustin la joaca, am incercat sa intuiesc ce anume il atrage in mod deosebit.
Si concluziile au fost urmatoarele:

-Iustin adora carticelele, textile sau din carton gros, pe care le rasfoieste plin de dichis si multumire, imbaloshandu-le prieteneste. In plus, copilul se obisnuieste de timpuriu cu ideea de carte, cu bucuria de a descoperi continutul fiecarei file. Are  deja o mini-biblioteca proprie.

-S-a imprietenit cu un cal si cu o girafa Lamaze, ale caror labe si panglici au fost roase cu constiinciozitate.

-Mingile. Carui pusti nu-i plac mingile?

 - Salteluta de joaca inchipuind o ferma, verde-fresh. Una din cele mai bune jucarii pentru dezvoltare motorie la bebelusi.

 - Cosmeticele - bineinteles bine sigilate.

 - Casuta muzicala mecanica Chicco, unde pandesc tot felul de animalute si care ofera vreo 10 activitati. Repet: mecanica, fara baterii. Ca sa-l tinem dimineata pe oala, scoatem casuta muzicala.

-A petrecut multe ore in balansoarul Fisher Price, leganandu-se sau batand maimuta din dotare.

 

-Adora cuburile moi Clementoni, colorate si parfumate, care locuiesc intr-un autobuz condus de un catel si un purcel.

 

- Jucariile magnetice Geomag: trei animale si niste forme geometrice din care se pot construi multe si care fac  echilibristica, fiind bun mijloc de  relaxare chiar si pentru un adult.

  

- Xilofonul. Dintre toate jucariile muzicale (toba, clopotei etc), xilofonul e pe locul I.

- Casuta din lemn cu functie de sortator, frumos pictata cu scene de la ferma. Din formele geometrice se pot construi diverse. Evident, Iustin habar nu are inca de sortare, dar se joaca mult cu formele.

- Popicele moi Spiegelburger, pe care le alearga prin toata camera sau le roade moturile. Fiecare popic e numerotat si are pictat un animal diferit, ceea ce mai tarziu ne va fi de folos.

 - Locomotiva. Locomotiva cea mare. Desi made in China pare ok, Iustin o foloseste in toate modurile posibile. Stand pe ea se deplaseaza de ici-colo impingand cu picioarele, se foloseste de ea ca sa se ridice in picioare, mestereste la roti sau se joaca cu compartimentul de jucarii de sub scaun.

 

 - Papusile de teatru. Putine lucruri il fac sa rada mai mult decat papusile de teatru manuite fata lui, care tabarasc si-l gadila sau il prind de nas.

Da, stim ca nu se recomanda sa ne jucam cu toate jucariile odata, dar....IT"S FUN!!! SOOO FUN!!!